Ma gandeam.

Vin, dulce, la tine, sau la mine, sau poate ...

Nu!

Un pahar, doua pahare, trei paha... Si cum, de poti sa te uiti in ochii lui, atat de tipici si sa nu ma privesti pe mine? Adica, ereai ceea ce credeam o sa-mi fii o viata. Un moment sa mai torn un pahar si continuam ...

Gata, scuza-ma. Au trecut ani, ani si eu am ramas in mare parte la fel. Melodiile, gandurile toate imi aduc aminte de tine si ma chinui zilnic sa-mi croiesc o noua inima si sa o modelez dupa ochii unei noi fete. As vrea sa o las, sa-mi fure inima din nou si sufletul si tot ce am mai de pret, dar imi e frica. Mai are ce fura oare? Mai am in mine tot ce e nevoie pentru o noua iubire? Mai am dragoste? Mai am frica? Mai am zambet, ochi si tot  ce tine de mine sa fac zambete pe fata ei? Mai ai ceva in corpul asta lipsit de simtiri?

Ma privesc uneori si ma gandesc cine sunt, ce sunt si ce am ramas. Ce mai pot repara, schimba la mine si ce sa fac pe