Am ratat multe pana acum. Am dat-o in bara de sute de ori si tot aproape ca nu am invatat nimic. Am zis ca am nevoie de liniste, insa linistea asta ma distruge psihic. Am zis ca am nevoie de agitatie, de zgomot,  ma rupt fizic in doua. Ma aruncat intr-un loc intunecat al gandurilor mele. Sunt intr-o balanta in care arbitrul imi sunt persoanele din jur. Mi-e frica sa ma arbitreze corect si le las doar usor sa-mi influientelze gandirea. Insa cateodata apare o ea care-ti misca putin placile din creier. Te zbate si te agita doar asa pentru placerea ei. Te lasa apoi sa zabovesti cu tine, singur intr-o negura ce nu ti-o descrii. Ti-ai zis doar sa ai grija. Sa fii precaut si sa nu lasi ca nimeni sa-ti mai pasesca calea sufletului. Tu nu ai nevoie de iubire, tu trebuie sa fii tare, sa treci peste si sa vezi exact ce ti-ai propus. Si asa, ai lasat foarte multe in spate. Ti-a fost frica de stabilitate, ti-a fost frica de inteligena. Stii ca acum clatitele niciodata nu o sa mai aiba acelasi gust...