Românii au două rânduri de nume pentru lunile sau „mesile” anului:
I. Nomenclatura populară română şi latină de: Călindariu sau Cărindariu (Ianuarie), Făurar sau Faur (Februarie), Mărţişor (Martie), Prier (Aprile), Florar (Mai), Cireşar (Iunie), Cuptor (Iulie), Agust, Ogust, Aust (August), Răpciune (Septembrie); (Răpciune este o vorbă a cărei etimologie nu se poate da cu certitudine perfectă. Pozitiv şi cert este numai că ea nu e nici greacă, nici slavonă, nici străină în fine. Eu sunt convins că vine de la vorba latină „raptio-raptione”, adică răpire sau rapt şi mi se pare că s-a dat numele acesta lui Septembrie în memoria evenimentului răpirii sau raptului Sabinelor de către romani, eveniment care se celebra la Roma chiar în luna Septembrie (vezi Preller, „Römische Mythologie”), Brumărel (Octombrie), Brumar (Noiembrie), Andrea (Decembrie).