În ombre de tereremuri...
soare!
O vioară neantul
seceră.
Prin pădurea betoanelor cu
fiare,
O vioară neantul
seceră.
Ciocanele pianului... în
depărtare...
Înfiorare eternă și, totuși,
atât de efemeră...
În ombre de tereremuri...
soare;
Prin țărână... în lumini...
chimeră!
Nouri de voroave
temerare
Aduc tempesta din mucezita
carceră:
Noeme și memorii cu iele pe
înserare,
Dantele de oase sculptate de
atmosferă;
În ombre de tereremuri...
soare!
O vioară neantul
seceră...
