În ombre de tereremuri... soare!
O vioară neantul seceră.
Prin pădurea betoanelor cu fiare,
O vioară neantul seceră.
Ciocanele pianului... în depărtare...
Înfiorare eternă și, totuși, atât de efemeră...
În ombre de tereremuri... soare;
Prin țărână... în lumini... chimeră!
Nouri de voroave temerare
Aduc tempesta din mucezita carceră:
Noeme și memorii cu iele pe înserare,