Uitarea e, prin hronici,
memorabilă,
Mistificând istorii în
cuvinte;
Universul o crede mereu
„valabilă”
Mistificând istorii în
cuvinte.
Pergamente, unde rămâne
știrea afabilă
Să mângâie un creier gol și
cuminte,
Aduc uitarea prin hronici,
memorabilă...
E dreptul la atitudine cu
falsă rugăminte.
Avalanșa de informații, în
acțiune caritabilă,
Ne pune hlamida operativă pe
oseminte.
Condeiul în haos o declară
viabilă,
Deși cu toții știm: ea
cuvios ne minte.
Uitarea e, prin hronici,
memorabilă,
Mistificând istorii în
cuvinte.
