O epocă apune în asfințit
Lepădând hlamida îngemânării;
Pe colbul rămas din Timpul infinit
Rămâne seducția depărtării.
O chimeră prin vene ți se scurge:
Sunt raze livide, proslăvite și dalbe,
De un soare prea hain ce animalic recurge
La seducția depărtării cu iz de nalbe.
Cimentate colburi străluce prin vitralii
Sfărâmate,
Poteca e pelinul ecou al valurilor mării;