O epocă apune în
asfințit
Lepădând hlamida
îngemânării;
Pe colbul rămas din Timpul
infinit
Rămâne seducția
depărtării.
O chimeră prin vene ți se
scurge:
Sunt raze livide, proslăvite
și dalbe,
De un soare prea hain ce
animalic recurge
La seducția depărtării cu iz
de nalbe.
Cimentate colburi străluce
prin vitralii
Sfărâmate,
Poteca e pelinul ecou al
valurilor mării;
Peregrinez printre vitriol
de simțăminte
Sfâșiate,
Rămâne în ele doar seducția
depărtării.
O epocă apune în
asfințit;
O chimeră prin vene ți se
scurge;
Amintiri ma lasă de taine
hămesit;
Infinitul seducția
depărtării parcurge...
