Îmi place să citesc de când mă ştiu. Dar am fost destul de rea la şcoală când eram obligată să citesc ceva doar pentru că îmi era impus. De aici şi neîmprietenirea cu profa de română din generală, dirigă, de altfel. Multe dintre cărţile pe care trebuia, fără drept de apel, să le citesc în şcoală le-am recitit la mulţi ani distanţă. Altă imagine, altă senzaţie, alt fel de a simţi o poveste, o scriitură, o tuşă mai specială, o atmosferă de roman. Ce mai tura-vura, alţi ochi, alt timp. Mi-a făcut bine că le-am recitit, s-au aşezat altfel.
În casa alor mei este o bibliotecă vastă. Cu tot ce vrei şi ce nu vrei. Toate genurile. Străbunicul meu îşi făcuse o ştampilă cu numele de familie, scrijelită chiar de el, pe care o punea pe prima şi pe ultima pagină a cărţilor. Era ca un blazon. Multe din cărţile de acum au acest blazon ştanţat. Altele au doar semnatura familiei, cu tuş şi peniţă. Şi fiecare carte are mirosul ei. Îmi bag nasu' în ele de multe ori.
Casa M avea ceva din aerul casei alor mei. Am îndrăgit-o din prima clipă când am pus piciorul în holul ei de intrare, spaţios şi îmbietor. Iar în materie de cărţi, nu mai spun, cam la fel. În geroasa seară de dinaintea Bobotezei toată lumea din micul bloculeţ aşteaptă să vină preotul . Era cam 8 seara. Soneria zgâlţâie în locaşul ei. Alerg spre uşă. Alesesem nişte haine de sărbătoare, nu ca cele obişnuite, moi, de casă. Aşa mi se părea că onorez casa, momentul, locul, omul-preot. Mă-mpiedic în fustanelele mele pân' la pământ şi smucesc uşa să o deschid mai repede. Nu era frumos să-i las să aştepte. În faţa mea un preot bătrân, cu barba albă, scurtă. Destul de verde în statură. În spatele lui un tinerel cu cădelniţa-ntr-o mână şi servieta diplomat a preotului în cealaltă. Şi un pas mare, greu păşeşte peste prag şi intră. Nu tu un bună seara, nu tu o privire blândă, nu tu un zâmbet cald. Mă dau la o parte din cadrul uşii, le fac loc şi aştept cuminte. Dascălul nu a intrat în casă. A început să cânte din scara blocului. Se auzea în tot blocul. S-a crăpat şi uşa vecinilor de palier, curioşi. Preotul a dat cu pămătufu' de busuioc bisericesc, fleoşc-fleoşc, pe pereţi şi peste cărţile existente în hol. Mi s-a strâns sufletu'. A umblat apoi în toată casa, doar el singur, fără dascăl, dar cu mine după el. Fleoşc-fleoşc pe toţi pereţi. Stăteam cuminte, cu fruntea-n jos. Mă uitam la hainele negre ale preotului şi la marginile roase, ponosite ale palimantirului pe care-l avea pe deasupra. Mi-a fost milă de el şi gândul mi-a fugit la preoţii de ţară şi la colbul drmurilor. Dascălul şi-a oprit cântarea. Avea ochi frumoşi, verzi, iar pielea uşor măslinie. Dar era un om trist, urla toată fiinţa lui de tristeţe. I-am făcut semn din mână să intre-n casă. S-a uitat scurt la preot, acesta i-a făcut semn că nu. Îmi venea să zic vreo două, dar am tăcut. Palimatirul miroase a tămâie. Zdravăn. Preotul s-a uitat de jur împrejur şi când a ajuns, din nou, la mine mi-a spus că am o casă frumoasă, aranjată cu mult gust. N-am apucat să zic un mulţumesc. M-a întrebat ce meserie am. Mi se citea mirarea în glas, cred. Şi-n ochi.
- Aveţi foarte multe cărţi peste tot, casa este frumoasă şi se pare că citiţi mult. De-aia întreb.
Vocea-i era caldă, uşor baritonală, plăcută. Nu se prea potrivea cu faţa şi atitudinea generală.
- Lucrez în televiziune, zic, sunt producător de ştiri.
Linişte. Nici o sunet.
- Păcat, zise el. Eu uluită. Mare păcat.
Linişte. Uluire totală. Nu ştiam ce reacţie să am.
- Am crezut că sunteţi profesoară. Atât de multe cărţi degeaba.
S-a întors pe călcâie şi a plecat. Fără bună seara, fără nimic altceva. M-a lăsat fără grai. Nu mi-am revenit decât după câteva minute bune. Vorbeam prin casă, singură. Cum adică păcat?! Cum adică degeaba?!
În anii următori nu a mai venit deloc de Bobotează. Păcat, mare păcat. Acum aveam şi replica la mine. Şi tot nu eram profesoară, tot producător de ştiri. Cărţile sunt una din pasiunile mele. De bază. Citesc enorm. În locul în care stau acum preotul nu se mai osteneşte să vină din uşă-n uşă, blocul e foarte mare. Am biserica la picioare, slujbele se aud de parcă ar fi la mine-n sufragerie. Că vreau sau nu. Că-mi place au ba.
