De fiecare cînd mă duc la teatru am o emoție ghidușă, fie că e premieră, fie că este un spectacol pe care voiam să-l văd și nu am apucat, fie că e o seară cu un spectacol care-mi place și-l revăd. Am spectacole pe care le revăd de mai multe ori de-a lungul timpului. Tre’ să recunosc că la premieră e un plus de ghidușeală. Caldă. Și fiecare seară de premieră are un anume parfum, o fragranță pe care o aleg în funcție de ce știu despre piesă, iar Cehov aduce un parfum greu, de regulă, pe care nu-l prea poți nebăga în seamă. Cehov are pentru mine parfum de lemn, oud, de iasomie și mirodenii. „Pescărușul“, de Cehov, în regia lui Eugen Jebeleanu. La sala mare a TNB.

Ce ziceam, ghidușie caldă? Ha!, mai repede u...