Când te simţi prins între drumuri nesfârşite, când totul în jurul tău pare că este un adevărat aeroport de unde decolează şi aterizează încontinuu sute de avioane vine o seară când vântul de miazănoapte de potoleşte. Nu mai aud nici vuietul mării din mine. E acalmie acum. Pare că iese şi soarele. Bine, e noapte când scriu, deci luna. Prietenii fac lanţ în jurul meu. Împreună.Şi muzica face parte din lanţ. Cum altfel. Am descoperit-o în urmă cu mulţi ani, la Cannes. Fusese invitată la un târg de muzică. O apariţie atipică, o voce puternică, dar tandră. Răscolitor. A venit în România de mai multe ori. Nu am ratat nici un concert. Mariza - cu părul blond platinat, tunsă scurt, cu frizuri care mai de care mai speciale, moderne sau retro, cu rochii lungi până-n podea, de obicei negre, pe ici pe colo un argintiu sau alb, grena sau roşu sânge, cu ochii negri, mari şi rotunzi, de-o expresivitate f...