Trist, dar adevărat, niciodată nu am avut o relaţie foarte bună cu mâncarea. Îmi place mult să gătesc, să experimentez, să mă depăşesc pe mine în materie de preparate culinare, dar în acelaşi timp nu îmi place şi nu mi-a plăcut niciodată foarte mult să mănânc. Eu mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc, simplu ca bună ziua. E adevărat că trăim într-un ritm trepidant, ne grăbim să consumam pentru a lăsa loc de consum, iarăşi şi iarăşi, într-o cadenţă ameţitoare… Cantitatea pare a fi mai importantă decât calitatea, viteza mai interesantă decat moderaţia, ce primim mai important decât ce dăm la schimb.