Una dintre primele măsuri
economice impuse de noul guvern a scindat societatea românească în
două, mai ceva ca rivalitatea istorică dintre Steaua și Dinamo.
Ridicarea plafonului la contribuțiile sociale pentru cei care
cîștigă peste 5 salarii medii brute pe lună, adică de la
aproximativ 14.000 de RONI în sus, face ca aproximativ 36.000 de
cetățeni de elită ai României să fie nevoiți să plătească la fel ca
ultimul prost din țara asta. Facebook-ul trepidează, presa s-a
inflamat și denunță în termeni de o intransigență greu de imaginat
pentru alte subiecte, jaful legal și nedreptatea istorică comise de
acest guvern de orientare teleormăneană. Apocalipsa
economico-socială pare că și-a reluat cursul firesc și zgomotos și
necazuri peste necazuri se prăvale peste ce are mai frumos și mai
bun țara noastră: o minoritate de oameni performanți, de succes și
plini de merite. Sunt sigurii care ne mai fac să credem că țara
noastră mai are o șansă, că merită să lupți pentru o viață mai bună
și că se merită să încerci să faci ceva în țara asta. Sunt dovada
că efortul îndelungat, perseverența și cutezanța pot fi răsplătite
cu vîrf și îndesat și că de la un prag în sus pot fi chiar scutite
de impozite.
Dar nu vreau
să vorbesc despre cele aproximativ 36.000 de
drame care au izbucnit în sânul unor familii, pînă mai ieri
fericite și optimiste, precum incendiile în locuințele improvizate.
Nici despre mizeria morală a unei astfel de măsuri, care va împinge
cîteva din cele mai frumoase și luminoase caractere ale României în
mocirla evaziunii fiscale, alături de buticari, piețari și mici
întreprinzători ahtiați după un cîștig care să le permită
supraviețuirea sau luxul unui concediu all inclusive în
Bulgaria. Vreau să vorbesc despre ceea ce nu se vede la o privire
superificială, în special dacă e orbită de ghiorăielile vulgare ale
burdihanului pesedeizat.
Măsura asta lovește în
ideea de performanță pe toate fronturile, dar în special pe un
front care ar trebui să ne intereseze pe toți și care ar trebui să
ne determine, măcar o dată în viață, să conștientizăm că există
lucruri mai importante decît nevoia de căldură în calorifere sau
capriciul de a mînca șuncă în loc de parizer. Măsura lovește în
fotbalul autohton în aceeași măsură în care lovește în industria
IT, salariile finanțiștilor care optimizează fiscal tot ce prind și
în salariile bugetarilor de la BNR. Voi credeați că doar Isărescu
va fi nevoit să renunțe la 10.000 de lei din salariul său de 22.000
de euro pe lună? Că doar directorii de companii și bănci or să ducă
greul? Vă înșelați amarnic și demonstrați că habar n-aveți de
greutățile și lipsurile prin care trece fotbalul intern, nu numai
industria IT, scutită de anumite impozite. După ce campionatul a
fost profund zguduit (decimat!) de arestările unor investitori
precum Borcea, Florian Walter, Ioan Niculae etc., pentru diferite
tunuri sau pentru evaziune fiscală, după ce echipe de top din Liga
I, precum CFR Cluj, Rapid București etc. au intrat în insolvență,
această nouă măsură va face campionatul românesc și mai
necompetitiv. În loc să se gîndească la o măsură care să dea un
imbold real acestui sector fundamental al economiei subterane
autohtone, guvernul îi pune cruce. Nu i-a dus capul să propună o
lege prin care, ca și în cazul unor mari companii multinaționale,
să se facă cumva ca evaziunea fiscală să nu mai fie evaziune
fiscală, să fie măcar tolerată. Nu s-au gîndit să
scutească fotbaliștii de orice fel de contribuție socială, mai ales
dacă sunt performanți și nu dau autogoluri. Nu s-au gîndit să-i
scutească măcar de impozitul pe profit (16%), precum sunt scutiți
de ani buni angajații din IT. Nu s-au gîndit să
facă un Fond Național pentru Susținerea Fotbaliștilor Performanți,
dîndu-le bonusuri și plătind comisioane pentru ca aceștia să poată
fi transferați într-un campionat de top din afară, unde să facă
tușa măcar cîteva luni, în vederea obținerii unei experiențe
suficientă pentru a face din România o forță a fotbalului din
colțul sud estic al Uniunii Europene. Nu. Ei au căzut pradă
ispitelor populismului, au lăsat scîncetele rataților cu salarii de
mizerie și ale pensionarilor obsedați de medicamente compensate, să
le umbrească judecata. Au gîndit că o astfel de măsură inumană,
care să permit aruncarea unor firimituri fomiștilor, le va
consolida electoratul. Au gîndit la o scară mică și au refuzat
provocările pe care, după cum spunea domnul Valentin Lazea
(economist-șef la BNR și, foarte probabil, victimă a acestei măsuri
discreționare), numai o elită luminată și curajoasă – eu aș adăuga
că musai ș i bine salariată – le poate asuma în cea mai săracă țară
din UE.
Oameni buni, treziți-vă!
Valorile noastre din IT, fotbal, finanțe și care or mai fi
sectoarele bine remunerate, își vor lua tălpășița precum Chipciu,
către orizonturi unde performanța e mai bine plătită și impozitarea
progresivă. Pensionarii oricum mor curînd și nu mai produc nimic,
iar mînă de lucru ieftină o să găsim întotdeauna, dacă nu la noi,
la alții. Dar valorile? Dar vectorii de creștere economică și
drenare a profitului înspre alte țări, prin paradisuri fiscale? Dar
vîrfurile bine întreținute ale societății noastre? La acestea nu ne
gîndim? Chiar într-atît ne-am lăsat dezumanizați de urletele lacome
ale unor sărăntoci și puturoși încît nu putem fi solidari cu cei
mai bine plătiți dintre noi? Voi nu vreți să fiți bogați?
Gîndiți-vă cît de amabil și politicos vă comunică un director de la
resurse umane decizia de disponibilizare. Gîndiți-vă cît de matur
și informat ne lămuresc finanțiștii că se duce totul dracului dacă
se măresc salariile nemernicilor de medici, profesori sau poștași.
Păi voi cu care vreți să vă asociați? Cu mahalaua ineptă, care vrea
tot mai mulți bani sau cu lumea bună, manierată, educată și
civilizată, în rândul căreia cei mai mulți dintre voi n-o să
intrați niciodată, oricîte rate ați plăti?
