În cameră se prelinge zefirul,
Cu o lividă rază de lumină;
E timpul să depănăm firul
De Eros, dragoste senină...
Din multe legende și închipuiri,
De pe vremi, bardul se spovedește
Despre crăiasa ce nu se iubește
Vreodată, abandonată în tăinuiri...
Sta plictisită Singurătatea,
Oftând în plumb tomnatic,
Sorbea în umbre simplitatea
Unei cafele cu parfum lunatic;
De se uita la fereastra clară