Mă afund înapoi în scris, ceea ce nu e rău doar ca îmi da o stare de melancolie. Înainte scriam tot ce îmi venea prin cap, mai ales după două, trei, nouă, pahare de alcool. Acum, de când m-am dezobijnuit de sportul ăsta, scriu doar ca să nu înnebunesc. Scriu pentru că nu mai am cu cine sa vorbesc, scriu pentru că mă simt singur. Cerșesc atenție prin scris, dar nu genul ala de atenție, pentru ca nu am așteptari ca cineva să citească prostiile astea. Scriu doar să pot dormi, fiindcă nopțile sunt foarte diferite de când am rămas doar eu. Am trei zile de cand scriu continuu, înainte să adorm, să-mi eliberez gândurile.
O despărțire e o experienta ciudata. Am sa fac ca un minijurnal de trăiri și stări, insa il fac doar pentru mine. Ca o lecție. Nu vreau sa concluzionez nimic. Nu vreau sa aflu nimic, ci vreau sa reușesc sa am o noapte de somn odihnitoare.