Astazi sunt bine. Perioada de furtuna din sufletul meu e pe sfarsite. In continuare sunt pe o insula pustie, unde tot ce vad in jurul meu sunt doar ruine. Vad o casa daramata, un vis din sticla spart si multe ganduri inecate de vijelia ce a popist in viata mea. As putea sa spun ca am inceput o a doua viata. E ciudat si zambesc cand ma gandesc la asta. E mult de munca in mine, iar eu, recunosc, sunt un comod atunci cand vine vorba de construit din resaturi un suflet nou.E usor sa te arunci in bratele altcuiva, doar sa simti o mana calda pe un picior, sau o imbratisare atunci cand nu stii daca ai nevoie, sau nu, insa o primesti doar sa simti ca cineva te strange in brate. Prefer sa ma vindec incet si sigur, prefer sa mai raman "blocat" doar sa rumeg greselile facute si gandurile grele ce au napustit supra mea. Sunt curios doar ce imi va rezerva ziua de maine, iar planurile pe termen scurt par a fi interesante pentru minte. Mi-am iesit mult din zona de confort, iar ceea ce urmeaza p