La 1 ianuarie 1917, frontul româno-rus definitiv închegat pe graniţa apuseană şi de miazăzi a Moldovei, stăvilise înaintarea vijelioaselor valuri vrăjmaşe. Iaşi devenise inima ţării. Acolo s-au strâns într-un singur mănunchi toţi cei ce aveau încredere nestrămutată în împlinirea idealului care de la Mihai Viteazul încoace hrănise cugetarea poporului român şi tot acolo se îndurau cele mai cumplite suferinţe morale şi materiale. Rănile retragerii erau adânci şi trebuiau tămăduite.
Revoluţia izbucnise în Rusia. Sufletele soldaţilor ruşi de pe front au început să fie înveninate de purtătorii steagului roşu. Ei refuzau să mai lupte, părăsind poziţiile pe distanţe de zeci de kilometri. Situaţia apare pentru noi din nou îngrijorătoare. În raport cu lungimea frontului de apărat şi superioritatea tehnică şi numerică a duşmanului, armata noastră era prea mică şi...