Ce mai faci Radule? Mai esti increzator ca poate ai s-o
gasesti vreodata? Mai crezi asta, Radule?
Mai privesti in urma? .. Privesc,
Te mai intrebi de ea cateodata, o mai visezi? .. Da!
Mai bei vin? .. I-am uitat gustul, Precum si gustul sarutului
si al sanului, i-am uitat pana si formele buzelor, iar mirosul ei
acum mi se pare atat de diferit.
M-ai stii ce e ala zambet? ... Nu, l-am inlocuit de cu munca,
am devenit maturi suntem responsabili,
Radule, dar tu erai fericit! ... Nu, fericit eram prin
fericirea ei. Ea era de vina pentru tot ce insemnam eu
atunci.
Tu, matur? ... Nu Radule, nu sunt matur, sau cel putin ma
chinui sa cred asta. M-am prierdut printre ganduri ce-mi oglindesc
copilaria. Mi-as dori sa nu cred ca ma pierd in jobul pierzand
contactul cu viata. Dar ce mai inseamna viata Radule?
Nu fi prost, stii foarte bine ce inseamna! Toti stiti ce
inseamna viata, doar ca va pierdeti ca idiotii printre
randuri.
Radule, ce mai faci? ... Beau un pahar de vin, ma gandesc
totusi cine imi pune intrebarile astea?
Sunt ... tu!
....
Radule, aduti aminte ce inseamna fericirea pentru tine. Te-ai
schimbat, imi zic, si devii ceva ce inca nu stiu cum sa numesc.
Revin-o inapoi la persoana ce stia sa priveasca si sa vorbeasca.
Persoana ce stia sa aprecieze iubirea si nu stergea cu ea pe jos ca
un mop muldar. Trezeste-te si ridica-te in picioare. Esti mai
puternic decat crezi poti mai mult.
Multumesc Radule, insa singur imi e greu. Singur nu pot duce
viata asta la alt nivel. Singur esti incomplet, imatur psihic si
slabit moral. Fara iubire e greu sa treci prin toata multimea asta
de oameni, nu faci fata.
Si atunci, Radule, cum facem? ... Nu stiu, dar cred ca in
continuare am sa o astept. Poate candva ma va privi si vom sti
amandoi ca suntem atat de incompleti incat sa complotam in a ne
salva unul pe altul.
