Vine un timp când femeia visătoare se trezește. Când realizează cine este cu adevărat, când își dă seama că merită altceva și că poate mai mult decât au făcut-o alții să creadă că este capabilă.

Vine un timp când femeia rănită se vindecă. Și nu-și mai plânge de milă, nu se mai lamentează, știe să-și transforme rănile în înțelepciune și nu se mai teme de durere.

Vine un timp când femeia înșelată nu mai suferă. Pentru că știe că cel care înșală nu caută neapărat pe cineva mai bun, ci doar pe cineva în care se regăsește mai mult. Și este conștientă că nu este cu nimic mai prejos doar pentru că un om nu a fost capabil să o iubească așa cum ar fi meritat.

Vine un timp când femeia trădată nu mai iartă. Pentru că nu se mai teme să fie singură și pentru că știe că este întreagă și fără cineva alături de ea. Când învață să-și fie de ajuns.

Vine un timp când femeia neiubită pleacă. Pentru că știe că iubirea nu se cerșește și că nu există om care să merite să-i cadă disperată la picioare.

Vine un timp când femeia slabă devine puternică. Când știe că oamenii au asupra ei doar puterea pe care le permite ea să o aibă și când nu o mai interesează ce cred și ce spun alții despre ea. Când nu mai acceptă constrângeri de niciun fel, nu mai poate fi manipulată, își cunoaște drepturile și are curajul să plece de acolo de unde este nefericită. Și nu o poate opri nimeni.