A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vorbit sau vazut. Cred cu tarie ca progresez mult in incercarea mea de a nu-ti scrie, insa in seara asta m-am trezit deodata. Te-am visat. E prima data cand te visez de la despartire. Te-am visat trista, era 11 noaptea, mergeam pe strada si am dat intamplator de tine. Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa iti spun, eram cacat pe mine si toata neincrederea si cumul de sentimente se napustise asupra mea. Nu stiam, pur si simplu, ce sa fac. Te-am intrebat cu jumtate de gura si murmurind, ce faci, iar tu, cu o ingrijorare aparte mi-ai raspuns ca esti bine. Ca ai trecut sa-ti faci niste acte apoi pleci din nou. Era seara si nu stiai unde sa te duci, la cine sa apelizi sa ramai peste noapte. M-am gandit ca, anumea, soarta ma trimis sa-ti ies in cale. Universul vrea inca sa te protejez, vrea ca eu sa fiu acolo atunci cand ai nevoie de ajutor, iar eu ca prostul, cu inima in gat si degetele tremurand de anxietatea provocata de prezenta ta, te-am invitat la mine.
Nu mai stiam cum sa ma comport in prezenta ta. Stiu doar ca eram un copil mic, ce-si vazuse cel mai de pret lucru inapoi. Ma panicam de fiecare lucru pe care il faceai si ma chinuiam sa nu duci lipsa de nimic. Aveam impressia ca ai venit pentru minte si eram al dracului de fericit. Ti-am zis ca dorm eu pe canapea si tu sa ramai in dormitor, insa tu atunci m-ai prins de mana, m-ai privit cu un milion de cuvinte care au dat de inteles ca vrei sa raman si eu alaturi de tine. Ai adormit in bratele mele, ca pe vremuri, imbratisati. Eram un cumul de amintiri si vise pierdute cu ceva vreme in urma. Mintea mea era varza si nu puteam adormi. Doar stateam si te priveam, iar adesea iti mangaiam mana cum faceam odata si te miroseam. Oh, doamne ce simtiri creezi in minte. Ma ciupeam singur, sa vad daca e vis sau realitate si evident ca nu simteam nimic insa ma minteam singur ca era totul real.
Inabusit de mireasma corpului tau, statea langa pat si incercam sa-mi gestionez trairile. Am zis sa deschid telefonul, sa vad ce mai gasesc nou. Intru pe pagina ta de instagram, iti dau urmarire din nou si mi-am dat seama cum au trecut anii, iar eu am ramas blocat la amintirea ta. Ma uit la descriere si vad ca ai o fetita, ca te-ai mutat in Constanta, unul din orasele in care am fi vrut sa ne mutam si noi. Mai vad ca ai avut un iubit motociclist, insa toata lumea te aprecia fiindca erai o mama singura care a inceput o viata noua intr-un alt oras.
M-am trezit. M-am trezit si mi-am dat seama ca sunt un prost. M-am gandit ca si dupa ceva ani, in cazul in care ai aparea nu as sti ce sa fac si mi-e frica sa nu profiti de bunatatea mea. Mi-e frica sa nu-ti cad ca prostul din nou in jocuri ca mai apoi sa ma lasi din nou ca acum. Mai e ceva stupid, ca cele mai multe vise pe care le am devin realitate, ceea ce e mai mult sau mai putin infricosator.