Tudose Tudor

Articole postate de Tudose Tudor

  • Nu te pune cu dragostea!... 111

    Pentru sătenii din Odrăslești, balta de obște, la care își adăpau dobitoacele, se cam bâhlise, se umpluse cu ierburi și murdărie. Puțea a mâl și a pește stricat de nu mai voiau nici vitele să bea din locul acela, indiferent cât erau de însetate. Așa că gospodarii locului se îndemnară să găsească un izvor curat, care să primenească apa bălții. Pe vremuri, pe acolo curgea un pârâiaș, căruia îi ziceau Pupăciosu, dar acesta secase de ani buni, așa că, odată cu apa, îi dispăruse și numele. Unii își mai aminteau că înainte să-l cheme Pupăciosu, îi ziceau Fătăciosu, dar comuniștii i-au schimbat numele, atunci când au venit la putere. Vreo doi bătrâni, susțineau că nici acesta nu era numele original, ci altul, un pic asemănător, dar care nu se putea pronunța de față cu copiii.  Oameni de ispravă, sătenii din Odrăslești au tocmit meseriași ca să le descopere vâna de apă, iar efortul le fu răsplătit generos. Chiar cu asupra de măsură, după cum vom descoperi mai departe.

    Citește mai departe

  • De ce nu ne mai sperie avertizările codurilor colorate 427

    Presa, care preia informațiile meteo, simte nevoia de a fi șocantă, chiar dacă starea vremii este un subiect de strictă utilitate publică și nu o ceartă între două starlete multi-amoroase. Adică, vezi Doamne, la noi și doar la postul nostru de televiziune, frigul de la 0 grade e cel mai geros, e infernul alb, e mai rece decât la celelalte televiziuni. Înțeleg războaiele pe cifrele de audiență (pe vânzări de reclamă, mai precis), dar nu cred că asta ar trebui să afecteze calitatea informației. La noi s-a depășit demult linia asta. Într-o lume civilizată, presa mincinoasă este combătută ferm, atacată cu argumente și dezvăluiri, mergând până la nivel de restabilire a adevărului pe calea instanței dar, cel mai important lucru, prin sancțiunea pe care o dă publicul, aceea de a boicota, de a ocoli pe veci organul de potlogărie mediatică.

    Citește mai departe

  • Iarna grea, omătul mare...... 156

     Zăpada troienită inspiră multe nostalgii. În mare parte, bazate pe aduceri aminte din alți ani, mai tineri, mai voioși și mai bravi în fața nămeților. În iarna lui '86, decembrie adusese un ger spre -30°, astfel că armata devenise un pic cam grea. Eram santinelă într-o noapte ca aceea și simțeam gerul cu ace de sticlă în fiecare respirație. Eram echipat "regulamentar", adică șubă lungă până în pământ, croită pesemne pe umerii unuia mai voinic. Cântarea vreo douăzeci de kile și era scorțoasă de stătea în picioare și fără om înăuntru. Peste ea, o căciulă soldățească cu urechi, groasă și slinoasă, care se preda "schimbului", adică următoarei santinele, împreună cu șuba și pistolul mitralieră. Erau atât de murdare și uzate că era greu să-și dea seama cineva care erau culorile originale și care a fost primul lor război. La asemenea trusou se asorta și o pereche de șoșoni de blană, largi și înalți, în care trebuia să bagi piciorul încălțat cu bocanc. Arătam ca Hagrid, dacă Hagrid

    Citește mai departe

  • ... 182

     Criză la frontiere Când Cristinel, nepotul primarului, veni cu Leana de mână s-o prezinte familiei toată lumea era mulțumită. Nu credeau că o să-l mai vadă vreodată însurat, iar fata li se părea acceptabilă, chiar dacă era un pic cam slobodă la gură. "N-are nimic, e nevoie de femeie zdravănă ca să-i facă rost la mormolocul ăla" fu părerea unanimă și le dădură binecuvântarea. După care, cineva care o cunoștea mai demult pe Leana Bijboc avu o discuție discretă cu primarul, astfel că acesta își dădu seama la timp ce pericol îi păștea nepotul. Cu Cristinel era imposibil să vorbești, că era îndrăgostit până-n străfundul mațelor, deci singura soluție era să aibă o discuție hotărâtă cu domnișoara Bijboc. Leana nu păru surprinsă de aventurile pe care i le știa primarul, ba chiar fu inte

    Citește mai departe

  • Cum pot politicienii să-și țină promisiunile... 367

     Pe politicieni n-ai cum să-i dezveți de nărav. La alegeri sau înainte să primească vreo sinecură sunt cei mai buni prieteni ai noștri. Știu exact ce ne doare, au și soluții pentru rezolvarea problemelor, chiar în primele 30 de zile de la preluarea mandatului. După ce se suie în scaune îi lovește amnezia. Nu numai că uită ce-au promis, dar fac mai rău decât era înainte. E drept că nici poporul nu se învață minte. După atâtea decenii de votat ticăloși, în care au putut vedea prostia, îngâmfarea, corupția și ticăloșia în toate formele posibile, tot nemernicii ajung la putere. Totuși, câțiva ani, între alegeri, poporul resimte efectele deciziilor proaste și îi înjură cu năduf, blestemând ziua în care au pus ștampila. Ce e de făcut? De ce nu mai țin cont aleșii de nevoile oamenilor, de parcă li se șterg din memorie toate promisiunile electorale? Asta numai specialiș

    Citește mai departe

  • Un fel de resemnare... 300

     Călca egal, fără grabă, conștient că drumul e lung, iar capătul lui este, adeseori, iluzoriu. Era împăcat cu sine, poate puțin mirat că nu găsise calea mai demult, deși era chiar în fața lui, tot timpul, în timp ce el se rotea haotic înăuntrul sferei sale hipnotice. Nu se considera un inadaptat. Avea limite largi în tot ceea ce privea înțelegerea, compasiunea, chiar acceptarea urii față de persoana sa, dar nu putea răbda ipocrizia. Unii sunt alergici la diferite substanțe, alții se sufocă la aflarea bârfelor care-i privesc, alții devin agresivi cu proștii. El n-avea problemele astea. Dar o avea pe asta cu ipocrizia. Pur și simplu izbucnea. Din om echilibrat și afabil devenea de-a dreptul intolerant, chiar de nestăpânit, atunci când dădea peste ipocriți. Ghinionul lui în viață era că avusese parte numai de ăștia. Ca un făcut, nu-i putea ocoli, trebuia să coexiste cu ei, de parcă împlinea cine știe ce blestem. Avusese câteva reacții nervoase, exagerate și i s-a dus buh

    Citește mai departe

  • Cununia civililor... 329

    „- Alo, domnu’, hai încoa’ oleacă. - Ce doriți? - Domle’, nu vrei să fii socru mic? - Cum să fiu? Nici n-am fată de măritat. N-am fată deloc. - N-ai nevoie, stai numai în poză. Se plătește. - Ce vrei de la mine, omule? - Hai să-ți explic. Eu sunt organizator de cununii. Cum sunt organizatorii de nunți, eu sunt organizator de cununii. Adică mă ocup de fotograf, de șampanie, pișcoturi, flori, Mulți Ani Trăiască, porumbei... Uite aici cartea mea de vizită: Calistrat Dădârlat, președinte-director general A.F. Calistrat Cartofasol. Apropo, dacă vrei un cartof, o fasolă, am 10 hectare la Buhăeni. -

    Citește mai departe

  • Reforma PSD - totală și imediată!... 330

    Căderea guvernului nu este numai vina Vioricăi Dăncilă, ci este dezastrul provocat de întreaga conducere a PSD. De aia trebuie să plătească toți! Căderea guvernului este cel de-al treilea eșec major într-un an de zile, după referendumul pentru familie și europarlamentare. Aceste bătălii s-au pierdut fără să se fi făcut nicio analiză serioasă, fără a fi consultat partidul (membrii, nu cei aflați în scaune înalte) și fără a fi asumată, curajos și corect, răspunderea pentru declinul PSD.Nici după rezultatul de la europarlamentare capii partidului nu au înțeles că electoratul nu e prost. Semnalele au fost evidente și au criticat ermetizarea deciziei politice (la toate nivelurile), brejnevismul organizațional și complicitățile transpartinice în scop mercantil.Urmează încă trei bătălii importante, pe parcursul unui singur an și nu mai e timp pentru oprirea declinului. Fără reformarea partidului pe baze corecte și promovarea liderilor reali, autentici și eficienți, vo

    Citește mai departe

  • Jocurile paralimpice la Văleleni... 331

    „- Iată, dar, stimați ascultători, ne aflăm în comuna Gâtu-văii, unde participăm la o manifestare deosebită: „Jocurile paralimpice – 2019”. Stăm de vorbă cu un participant la toate cele două ediții desfășurate până acum. Cum vă numiți? - Mă numesc Arcadie Hasmațuchi și sunt locuitor al comunei Gâtu-văii, satul Văleleni. - Poate Văleni. - Nu. Văleleni! Comuna este compusă din trei sate: Deleni, Văleni și Văleleni. - Păi de ce se numește așa, Văleleni? - A, e istorie veche de vreo zece ani, cam din timpul evenimentelor din Decembrie. - De la evenimentele din Decembrie au trecut aproape 30 de ani, nu 10. - Nu despre alea vorbesc. Evenimentele din Decembrie ale comunei noastre. Înainte de astea, satul nostru se numea Chișcădaga, un nume frumos, un nume respectat. Dar jocurile de

    Citește mai departe

  • Detalii semnificative... 326

    “Ce înveți în școală nu te ajută cu nimic în practică. Crede-mă, cu perseverență și tenacitate poți face tot ce dorești în viață. N-ai nevoie de multă carte. Uite, eu, de exemplu. Mă știi, sunt crescut la oraș de mic copil. Am văzut animale doar la zoo și în vacanțe, la țară. Dar de vreo doi am trecut pe creșterea animalelor. Am luat un ied, în primăvară, cu gând să-l tai de sărbători. L-am luat viu, că am zis să-l mai țin prin curte, să se îngrașe, că aveam iarba mare. Cu timpul, m-am atașat, că așa e cu animăluțele. Se uită la tine cu ochii ăia mari și rotunzi și fac atâtea nebunii că stai și râzi singur, ca prostul. M-am hotărât să nu-l mai tai. Am zis că să crească pe lângă noi, că e frumos să avem o căpriță care să dea lapte, pentru că laptele de capră este foarte sănătos, n-are colesterol și e plin de vitamine. Iar, mai târziu, poate să mai facă niște iezișori și facem o afacere. M-am uitat pe net cum se cre

    Citește mai departe

  • Cireșul părăsit... 340

    Norul juca în penumbre irizațiile triste ale semilunii și asta îi adânci durerea surdă, aproape viscerală. Parcă era acolo, dar, mai mult, parcă nu era, întrebându-se cu dureroasă recurență ce ar fi putut face să schimbe trecutul. Întunericul îl moleșea, iar lucirile plăpânde care pătrundeau pe fereastră se jucau cu plăsmuirile disperării sale. În chip ilogic sperase s-o găsească acolo, negându-și părăsirea, ca un joc inocent de-a iubirea, în așteptarea îmbrățișării și lacrimilor izvorâte din fericirea iertării. Era doar absența sa, dureroasă ca o inimă extirpată dintr-un trup avid de viață, flămând de iubire, ca un cireș înflorit, smuls din rădăcină.

    Citește mai departe

  • Comoara familiei... 323

    "- Acum un an ți-am încredințat supravegherea unicului meu fiu, pe care l-am trimis la studii pentru a-mi urma la conducerea afacerilor și pentru o carieră politică de succes. Ce-mi poți spune despre performanțele sale?- Doresc să știți că raportul meu va fi unul sincer, bazat pe informații reale, indiferent de conținutul acestora. - Vreau să știu cu adevărat ce face și îți promit că voi reacționa rațional. - Să începem: încă din prima săptămână și-a constituit un grup de prieteni, în scop distractiv. Petreceri frecvente, cu alcool și alte substanțe, în compania unor tinere dubioase, astfel că a fost dat afară din cămin. La școală s-a dus după o lună, în scopul de a preleva anumiți compuși din laboratorul de chimie. Vizita a avut loc în timpul nopții și conducerea a alertat poliția. N-a fost acuzat oficial, dar este în cercul de suspecți.

    Citește mai departe

  • Drâmba cu schimbător... 313

    Sunt un tip care empatizează ușor. În copilărie, țineam cu Bobby Ewing, dar nu-mi erau indiferente nici aventurile lui J.R.Așa-s eu, mă pun oricând în locul celor care se frământă, mai ales dacă au grija averilor, amantelor sau altor probleme.Când am aflat despre prima operație de schimbare de sex aproape că m-a străbătut o durere ascuțită. E ca atunci când un fotbalist primește un șut în, cum să le zic?, "tricoaie" și întreg stadionul se ține cu mâinile de prohab.(Cred, totuși, că tricoaie au numai unii, mai norocoși, iar ceilalți au, cum s-ar spune, bicoaie.) Am înțeles că zilele astea nu ne mai împiedicăm în puritanisme și spunem lucrurilor pe nume. Eu mi-am pregătit deja o listă de dedicații și tare aș vrea s-o aduc în atenția publicului larg.Dar, să revenim la tipul care s-a făcut femeie. Mult timp mi-am bătut capul cu motivele pe care le-ar avea cineva pentru a-și tăia, de bunăvoie, un organ atât de import

    Citește mai departe

  • Nunta secolului... 325

    Se apropiau "Zilele comunei Pitulați" și toți ai casei se găteau cu haine noi, ca pentru o nuntă la restaurant. Lui Aurel nu-i luaseră costum pe motiv că "cine îl iubește, îl iubește și-așa". Ceea ce era adevărat, că în sat la ei nu-l iubea nimeni. Ce zic eu, nu-l iubea nimeni în toată comuna Pitulați.Primarul le promisese fanfară și roată cu călușei, iar anul următor erau alegeri, așa că ei mergeau pe încredere că o să se țină de cuvânt. Iarmarocul de la Pitulați, în an pre-electoral avea ceva din semnificația rezultatelor din statul Miami, la alegerile americane. Dacă nu ieșea bine, te pregăteai să te întorci la oi și să lași locul unuia mai priceput la nevoile norodului.La locul festivităților, o toloacă frumos ornată cu panglici și baloane colorate, trona o tribună de unde vorbea primarul, cântau copiii de la grupul folcloric "Vitejii Pitulați" și evolua o parte din renumita fanfară "Frații Ursaru".

    Citește mai departe

  • “La femei sau la bărbați?”... 328

    Raphael Dădârlat ajunsese mare prin politică, deși nu avea cine știe ce aplecare spre gargară, șulfăraie sau mânăreală. Ai lui l-au trimis la București imediat după revoluție, ca să-și facă un rost.  S-a înhăitat cu cine trebuie și, într-un an, a ajuns ceva șmecher pe la parlament. Intrase la grămadă, că era nevoie de nume pe listă și nimeni nu-i dădea vreo șansă. Ajuns acolo, stătea mai mult pe la partid, o ardea prin localuri cu colegii deputați, mai pârlea câte-o aspirantă la funcții și poziții... De fapt, așa a ajuns celebru. L-au prins în mașină cu una, atât de speriat încât se îmbrăcase cu chiloții ăleia. L-au dat la televizor, l-au pictat prin gazete, a ajuns de râsul politicii. Era, cum se spune, mort-din-punct-de-vedere-politic. Așa c

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile