Articole postate de Tudose Tudor

  • Adio-das... 242

    Iar m-au scos din sărite!S-o iau de la cap: contractul dintre Simona Halep și Adidas a expirat anul trecut. La renegociere, Numărul 1 Mondial a cerut mai mult. Fabricanții de teniși n-au vrut. Pe principiul de aur în comerțul globalist: "Dă-i în mă-sa, românii sunt fraieri".Probabil,se gândeau că Simona va da chix în Australian Open, că ea nu câștigă turnee de mare șlem. Acum e în finală, unde a ajuns jucând un tenis de nivel super-galactic, dar fără să aibă pe haine sigla vreunui producător de treninguri și teniși.Treninguriștii s-au prins că, acum, pretențiile vor fi și mai mari. Pentru că una e să ai un contract cu echipa locală de popice din Coimbatore (India) și alta e să îmbraci finalista unui turneu de mare șlem.Așa că s-a ajuns la cea mai grețoasă, dezonorantă și mizerabilă manevră posibilă în practicile mafiote globaliste.

    Citește mai departe
  • Umbra tăcerii... 240

    Nu s-ar fi putut spune că n-o iubea. Dar nici că o iubea. Pendula între regretul dragostei stinse prematur și licăriri meteorice ale duioșiei pentru amintirile pe care le aveau împreună. Ea îl iubea. Cum să nu-l iubească dacă numai la el se gândea în orele lungi de așteptare, îngrijind de căldura căminului, însă neglijând flacăra ce pâlpâia tot mai stins în sufletul său. Era dureros să vezi atâta nefericire, atâta uitare, atâtea frustrări mocnite sub trecerea timpului. “Unde ai fost, bețivane? Porcule, iar ai băut toți banii? O să te omor și pe urmă dau foc la casă, împuțitule!” “Ho, nebuno! Cu ce m-ai așteptat? Asta e mâncare? Să te boiești ca o curvă ai timp, dar să faci o sarmală nu știi, scroafo!”

    Citește mai departe
  • Răzbunarea şablonului... 227

    - Renunţă, te-am încolţit! - Nu vreau! Ce-o să-mi faci? - Te voi urmări peste tot, voi lupta cu tine chiar cu mâinile goale, chiar şi atunci când mulţi vor crede că am pierdut orice şansă, te voi învinge şi îţi voi ţine un discurs moralizator înainte să-ţi dau lovitura finală. Acuma dă-mi valiza cu diamante! - Bine, bă, na-ţi-o. - ...Cum? Aşa, fără luptă? Fără morţi şi răniţi? Fără momentul meu final de glorie?! - Ce-ai, bă, ce nu pricepi? Ia valiza şi cară-te că m-ai plictisit. - Dă-o şi pe aia cu droguri! - Na!

    Citește mai departe
  • Hărţuire şi abuz pe domeniul public... 219

    "În continuarea raportului meu arăt că acuzaţiile de hărţuire şi abuz sexual au la bază evenimentele din ziua de 14 iunie a.c., la terasa barului "Barul", adică altercaţia dintre numitul Harbuz Pantelică, zis "Pijamală", de profesie beneficiar de ajutor social şi numita Carabăţ Crinela, angajată la chioşcul "Super Shop". Din declaraţia dată de numitul Harbuz am reţinut, citez: "Când am văzut-o pe Caramela, că noi aşa îi zicem, că vine la mine cu fusta până la buci şi cu ţâţele pe-afară mi-am dat seama că bine n-a să-mi fie." Din declaraţia numitului Harbuz reiese că numita Carabăţ i s-a adresat cu "Ce faci, băi Pijamală, te-a lăsat muierea? Vino la mine să te consolez!" Numitul Harbuz a precizat că n-avea chef de consolat deoarece tocmai şi-a încheiat cel de-al patrulea divorţ. Din acest motiv era binedispus, că de aia s-a prezentat la crâşmă de la prima oră a dimineţii.

    Citește mai departe
  • Clubul Domnilor Manieraţi... 231

    - Bună ziua, vă mulţumesc că participaţi la grupul nostru de suport. Cu ce doriţi să începem azi? - Aş vrea să ştiu de ce se cheamă „Asociaţia Bogătanilor fără Satisfacţii”? - Domnule Rotsch... - Am convenit că ne spunem pe numele mic! - Scuză-mă, Jacob, dar numele ăsta reflectă exact situaţia voastră. Aveţi foarte mulţi bani şi nu mai aveţi ce să faceţi cu ei, de aia sunteţi plictisiţi. Cum vreţi să vă spunem? - Nu ştiu, ceva elegant... „Clubul Domnilor Manieraţi”... Ce naiba, Hans-Werner, te plătim cu milioane, munceşte şi tu ceva! - Aveţi dreptate, domnule... Carlos. Chiar e foarte bună denumirea.

    Citește mai departe
  • Peria care te fereşte de accident... 218

    Am descoperit cum putem reduce numărul accidentelor rutiere, mai ales al celor legate de viteză excesivă, manevre riscante sau alte motive care ţin de teribilism. Pentru acest scop am imaginat un mic dispozitiv care se ataşează scaunului de la volan. După principiul husei care încălzeşte scaunul (de fapt, fundul), dar poate furniza şi masaj, invenţia constă dintr-o perie din sârmă, care se încorporează în şezutul scaunului şi care are rolul de a interveni în anumite situaţii riscante. Ca să exemplific: când şoferul are tentaţia de a călca mai brusc acceleraţia, peria de sârmă iese din scaun şi începe a freca cu nădejde turul pantalonilor, până când mâncărimea dispare.

    Citește mai departe
  • Balada lui Norocel... 201

    Fusese conceput într-o noapte de august, la zilele comunei. O noapte agitată. Extrem de agitată. Ca să n-o mai lungim, Viorica fusese, în noaptea aia, cea mai apreciată fata din sat. O apreciaseră, pe rând, tâmplarul, morarul, brutarul, vioristul și acordeonistul din taraf, vreo doi ciobani, șeful de post dar, mai ales, toată echipa de circari care venise cu bâlciul. Probabil ca mai fuseseră și alții, dar cine mai stătea să socotească? Nimeni nu stătea să socotească, pentru că toți au uitat cu râvnă noaptea aceea și mahmureala de a doua zi. Așa a apărut Norocel. Norocel semăna cu toți bărbații din sat, ba chiar și cu câțiva din satele vecine. Cum

    Citește mai departe
  • Roata cu colţuri... 239

    Pe vremea celeilalte dictaturi era un sistem de organizare a celor cu funcţii de conducere care conţinea şi o procedură numită "rotaţia cadrelor".Adică îl lua pe directorul de la fabrica de lapte şi îl ducea la Plan, la Sfatul Popular, pe prim-secretarul de la Mehedinţi îl devia puţin prin Botoşani şi tot aşa, n-o mai lungesc.Şmecheria era că şefii trebuiau "rotiţi" până nu prindeau cheag, adică până nu se încumătreau directorul cu prim-secretarul şi cu securistul care îi supraveghea pe amândoi.În principiu, măsura nu era rea, că puteau fi supravegheaţi mai uşor şi nu-i apuca cheful de revoluţii. Sanchi!Manevra se aplică şi azi, mai ales în anumite situaţii de intrare/ieşire din graţiile sefului. Dar, cum fiecare şef îşi are şeful lui, mişcarea ajunge să fie ca o roată de bâlci.Când eşti sus, vezi toată bătătura, îţi dai seama pe unde umblă fiecare şi, de acolo, fiecare pare foa

    Citește mai departe
  • Băi, care mi-ai zgâriat maşina?... 204

    Bărbaţii serioşi au două slăbiciuni capitale: femeia şi maşina. Nu neapărat în ordinea asta. Doar ei ştiu ce e în sufletul lor atunci când găsesc maşina atinsă în parcare, victimă a unui şofer nepriceput şi laş. În funcţie de cât e de gravă problema, sufletul urgisit trece prin următoarele stări: 1. „Fir-ar să fie, măcar nu e dusă vopseaua, o îndrept uşor...” 2. „Alt tâmpit la care nu-i ajunge parcarea. Mai uită-te în oglinzi, berbecule!” 3. „Cine l-a văzut pe boul ăla care mi-a îndoit portiera? Îi fac reclamaţie la poliţie!” 4. „Cea mai neagră zi din viaţa mea! Numai de nu l-ar prinde poliţia înainte!” 5. „Asta

    Citește mai departe
  • Cu făcălețul printre analiști... 203

    Florin Morariu este vedetă mondială. Acum o săptămână își ducea existența liniștită (modestă, anonimă) într-o bucătărie din Londra, fără să bănuiască ce interes va stârni echipelor de știri ale marilor televiziuni, într-o problemă în care nu e mare specialist: terorismul mondial. Desigur, nu acesta a fost planul său. A acționat împins de vibrațiile inimii sale curate și viteze, de băiat de băiat din cartierul Dacia. Cred că singurul regret pe care l-a avut în momentul în care a înfruntat teroriștii a fost: “Băi, dacă erau aicea băieții mei din Dacia, vă scoteam impresiile din cap, și ție și lu’ frati-tu și lu’ tat-tu și lu’ tot neamul tău. Vă dădeam câte un șut în cur de vă plictiseați de văzut Londra de sus.”

    Citește mai departe
  • Jos feminismul din filmele de comedie!... 203

    Mister President, nea Donalde! În primul rând, felicitări că te-ai ales în funcție, să fii sănătos și s-o uzi, să nu se rupă:) Mi-a plăcut cum ai trimis-o acasă pe Hillary, ca să mai echilibrăm oleacă balanța, că nu știu cum să zic, ne-a cam subjugat matriarhatul. Merkel, cancelar în Germania, May- premier în Marea Britanie, de parcă nu era de ajuns Elisabeta, colega ei - Margareta a Danemarcei, președinta Lituaniei - Dalia Grybauskaite, Erna Solber - prim-ministru în Norvegia și președinta Croației - Kolinda Grabar-Kitarovic, asta ca să mă limitez la Europa. Apropo, dacă ai vrut să eviți chestia asta în Franța, te anunț că nu prea ți-a ieșit.

    Citește mai departe
  • Mă apuc de scris scenarii de film... 558

    Sunt abonat la toate programele TV pe cablu. Mai puţin programul ăla. Chestia asta costă, dar plătesc, pentru că vreau să văd filme bune, noi, eventual bune şi noi. Le plătesc lunar la băieţii ăştia, că altfel îmi taie cablul. Asta e partea la care sunt serioşi. Partea celalaltă e că rulează la nesfârşit aceleaşi filme, care nici măcar nu sunt aşa de noi şi n-au câştigat vreun premiu. Am văzut unele filme de atâtea ori că aproape le ştiu replicile pe de rost, le pot anticipa reacţiile, ba chiar pot scrie un scenariu mai bun decât ce joacă actorii ăia prăfuiţi. Am mai zis că o să le trimit copii după chitanţe la cablişti să vadă că eu am plătit odată să văd filmele alea. Dacă îmi dau copii, le dau şi eu copii. Cred, însă, că n-o să înţeleagă subtilitatea şi o să-mi taie cablul. Aşa că m-am gândit la o variantă avantajoasă şi pentru mine şi pentru producătorii/distribuitorii de filme. Voi scrie eu scenariile. M-am prins deja că e vor

    Citește mai departe
  • Cuptoare speciale pentru bucătari leneși... 546

    Bătălia actuală se duce între cei care consideră mâncarea carburant pentru o nouă zi și cei care slăvesc sosurile sofisticate la creasta de prepeliță albastră. Adică, sunt unii, domle, care nu se uită ce bagă în gură. Iau din frigider farfuria pregătită de nevastă și cât dau un share și două like-uri pe FB numai bine s-au încălzit sarmalele. Culmea comodității e că folosesc cuptoare cu microunde model clasic: un buton pentru putere și unul pentru timp. La urma urmei, nici nu trebuie să știi carte, că are poze desenate: ceasul și semnul celălalt.

    Citește mai departe
  • Casa cu încălzire prin tablouri... 543

    Un  prieten s-a dus să petreacă sărbătorile de iarnă la țară, într-o casă pe care nu prea o folosea, el fiind adept al civilizației urbane. S-a întors a doua zi, după ce a dârdâit o noapte de frig, cu toate calorifere electrice pe care le-a cărat de la Iași. A petrecut sărbătorile în oraș, oarecum deziluzionat, dar hotărât să găsească o soluție de căldură în casa de la țară. Pentru că mă consideră un meseriaș în domeniu (o fi de la cei 20 de ani pe care i-am lucrat în administrație şi gospodărie comunală?) m-a rugat să-i spun ce variantă de încălzire ar avea, dar care să nu-l pună pe drumuri după ștampile și instalatori (el fiind un om ocupat) şi să nu-l coste mult instalarea și întreținerea (el nefiind nepot de șeic arab).

    Citește mai departe