Articole postate de Dan Iancu

  • cînd era tânăr (înalt și suplu)... 291

    ochii mei albaștri străbăteau toate pânzele și le ceream imperativ sus deseori eram ascultat ba chiar rugat să-mi scot de pe mine obiceiurile de copil excentric și să mă așez în valea plăcut mirositoare a coapselor ei tăind planuri cu ce-o să facem după ce ne-am nunti scriind vremelnic pentru că timpul e covârșitor și […]

    Citește mai departe
  • taci... 268

    mi-am spus citindu-ți rândurile elegante politicoase și reci precum o creastă de zăpadă într-un ger cum nici n-a mai fost era un pic seară și m-am îmbrăcat frumos mi-am luat geanta verde kaki și-am plecat spre hipermarket unde am cugetat în fața rafturilor cu tării alegând pînă la urmă o vodcă zglobie într-o sticlă groasă […]

    Citește mai departe
  • azi fiind tăierea capului... 255

    numitului ioan (cel care a lăsat botezul la-ndemâna noastră nevrednică) mă gândeam cum ar arăta cartierul văzut de sus într-o lumină concavă în care te lași pentru adormirea pruncului (numit mântuitorul de către cei ce l-au cunoscut îndeaproape sau nazarineanul de către restul supușilor) îțindu-i povești nemuritoare și alte geneze dar asta n-ar fi nimic […]

    Citește mai departe
  • dacă stau să mă gândesc bine... 259

    toate până la urmă încap într-un pătrat cu o latură mai mică decât un epsilon oricât de mic dar mult mai tandru decât zona aia în care lumina se dezvelește arătându-și labiile iar camera se-mbată cu arome pentru că zorile ce insinuează speranță mint cu obstinație făcându-ne să credem că iată o nouă zi l-am […]

    Citește mai departe
  • poate n-ai înțeles,... 267

    dar cel mai important lucru în viața mea e ceea ce scriu. altfel bălării. e adevărat, te iubesc de mor, deși nu știu ce-am să fac dacă într-o bună zi ai să-mi dai un telefon (apropos, e blocat și șters) să mă-ntrebi ce mai faci? ca și cum n-ar fi fost nimic care să schimbe […]

    Citește mai departe
  • aceasta nu este o carte... 276

    de poezii sau cu poezii aceasta este o carte cu texte în care mă descriu clar fără metafore inutile fără a mă ascunde după deștul ciunt al jelaniilor ci doar înșir nesăbuita mea nereușită-n a-mi păstra geometriilor(era să le spun iubiri) care alunecă-n inexplicabile dâre de noroi n-am pretenția că este literatură (nici măcar cântece […]

    Citește mai departe
  • ca și cum ai cădea pe scări... 262

    și n-ai avea de ce să te-agăți cam așa ar trebui să scrii poezie sau orice text pe care să-l numești literatură indiferent dacă e pe-o temă dată unde a trăi e al personajelor și nu al tău nu al rețetei primită de la un editor oarecare pentru că tu nu faci bomboane de ispitit […]

    Citește mai departe
  • dacă tu chiar vrei să știi... 281

    cum sunt nu-ți închipui scenarii asemuindu-mă cu ce-ai învățat la școală despre șobolani sau gândacii de colorado uită ar trebui doar să citești această scriere fără să te aștepți la cuvinte care să-ți placă sau la atitudini eroice (până la urmă nu-l vei întâlni pe ahile sau pe ulise cel care străbătea mările interioare cu […]

    Citește mai departe
  • şi cum ar fi atributul lumii... 494

    care mă cerne nu ştiu dar ceea ce știu în picătura asta de vreme e iubirea asta cople;itoare sub care mă dorm întru naştere de când eram şi cuvintele se strângeau în cheaguri ca laptele prins albe și acre lumea se despletea dincolo de ferestrele mele nu-mi era frig sau cald sau sunete scrijelind înţelegerea […]

    Citește mai departe
  • nu eşti absolut nouă... 468

    a mai fost cumva o zi în care mi-am înmormântat cuvintele făcătoarele în obiecte de pus pe cârcă atârnând de mine ca de o mansardă aplecată spre ocean așteptându-se cine îmi eşti? iei din mine o seamă de cuvinte ca și cum n-ar fi fost nimic cum nimic pentru voi e cuvântul (o umbrelă de […]

    Citește mai departe
  • NU CHIAR NISIPUL... 301

    furişându-se-n cutele pielii odată cu lumină sau mirosul greu de iarbă crescută aproape de-o apă sărată cum vei deschide o ușă fără să temi mişcarea nelimpede a aerului plin de mirosul de drum ce-ar dori ca să tacă? întrebările sunt despre cum se taie pietrele de majjong în carnea rece-a-ndepărtării sau despre jocul cu amieze […]

    Citește mai departe
  • la ce vârstă puteai să o pui... 276

    m-a întrebat hlizindu-se un tip de la cârciumă mă rog bodegă i-am răspuns la aia în care credeai și mi-a râs în nas am tăcut cum fac deseori când preopinentul afirmă doar și mi-am adus minte de ploaia care curgea pe umbrelă de faptul cu ai venit cu un capot peste trupul tău gol și […]

    Citește mai departe
  • n-am să mai corectez pe nimeni... 289

    promit să nu mai fiu ironic și să nu mai spun lucruri care deranjează voi vorbi doar despre mine despre greșelile mele iremediabile despre cum arăt ca să nu mi se mai spună că sunt așa și pe dincolo ca să cred că aș fi buricul și mai ales îmi voi cere iertare doar îmi […]

    Citește mai departe
  • NU ERA CINE ȘTIE CE DE CAPUL EI... 265

    dar îmi plăcea cum se lipeau palmele de coapsele ei se umpleau și deveneau ușor umede albe sub sarafanul albastru (mă lăsa să o parcurg la ore cînd mintea nu-mi stătea decît între picioarele ei strînse unde n-ajungeam) altceva nu și-am aflat că picase la liceu (îmi spusese mama ei plîngînd) îndemnându-mă să treec pe […]

    Citește mai departe
  • am fost întrebat de ce nu mai votez... 269

    (lungile disertații despre de ce ar trebui să votez le cunosc și le-am împrăștiat cu gândul că va fi mai bine doar un pic) și m-am uitat la fața lui vijelioasă la tresăltarea orgoliului de revoluționar care n-a văzut vreodată oameni crăpând la case devastate de activiști de tot soiul și care nu-i întrebau pe […]

    Citește mai departe