Într-o singură zi spărsese o grămadă de lucruri aparent inutile. Spun aparent pentru că în decursul poveștii se vor fi dovedit folositoare, iar răceala cu care distrusese obiectele nu-și avea rostul. Măcar așa spun eu, povestitorul. Mă veți întreba desigur pricina, motivul, cauza și vă voi răspunde că nu știu. Mai mult decît atît, nici … Citește în continuare despre iubire →
Citește mai departe
* Mă lăsasem cu totul ei. Parcul desfăcut de verdeață, în plină zi cenușie. Banca cam rece, aleile pustii din timpul săptămînii, chiulul de la servici, fiecare plecînd spre o altă direcție conform biletului de voie și găsindu-ne la începutul Herăstrăului. Tăcerea nefirească și zîmbetul ei încordat, mîinile mele căutătoare, gemetele ei spunînd numai nu, … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* străzile pline doar cu frunze noi doi pășindu-ne în îmbrățișări ce doar plăcerea furișatului nu ne lasă goi țîța ta smiorcăindu-se în palma mea strîngătoare ceafa mea încordîndu-se cu tine trăgîndu-mă-n jos pe caldarîm cu cracii strivindu-mi mijlocul e abia amiaza și am fugit de la servici ca să ne simțim pe străzile bucureștilor … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* mi-e dor de tine mi-ai spus într-o seară de caldă adiere peste pînza mișcătoare a apei. stăteam în hamacul cel nou, tu în brațele mele, eu în gîndurile tale și marea ne bălăcea liniștită pe amîndoi. te mîngîiam pe șira spinării pînă înspre desfacătura bucilor cu miez tare. miroseai a alge, cum presupuneam că … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* Dimineață destul de tristă. Nu e pic de soare, e cenușiu, e prea devreme și lumea e mofluză. N-am chef nici de sana cu corn. Aprind o țigară, țigară sau cum i-o spune. Țigaretă. Mi s-a ținut lecția cu țigara de foi și alte asemenea bălării. E fabrica de țigarete, nu de țigări fraiere! … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* ploua în tunel. miros de iarbă jilavă era pe coapsele nefiresc de lungi ale minorelor în floare, albe precum luminile de neon la amiază. luați loc aici, buzele ei îmi indicau scaunul albastru de plastic masiv și am rugat-o să mă lingă la a doua singular ca și cum aș fi fost într-a zecea … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
Nu pot să dorm. Autobuzul e plin. Cîțiva stau în picioare pe culoarul îngust dintre scaune. Mă gîndesc că sunt în bancul ăla stupid cu „mai bine tînăr, sănătos și cu bani decît bătrîn, bolnav și sărac!” Definitiv tîmpit. Mai e și Gigi cu Marina. Dacă e să-i compar cu Manole și Ana e vorba … Citește în continuare Despre Iubire →
Citește mai departe
Mai e și Luca. Desigur că mai e și Luca. Cine spune că nu mai e și Luca? Nimeni. În cameră cu el voi dormi. Lui îi voi povesti noaptea despre Ata, despre iubirea mea ciudățică. Am început să folosesc diminutive. Să-mi trag două perechi de palme? E cam înghesuială-n autobuzul ăsta. Nu te lasă … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* N-am să mai spun nimic. Nu știu cît timp. Pesemne săptămîni de-acum încolo. Poți să vii cu șapte mii de ramuri de măslin în cioc, precum porumbelul păcii, de pomană. Ți-am scris nenumărate bilețele, ce-oi fi făcut cu ele, dracu’ știe. Tu nimic. Îmi beau țigările pe culoarul ăsta căruia am să-i învăț pătratele … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* de cîteva ori cotul tău mi s-a arătat în timpul cafelei de dimineață și apoi genunchiul din profil ieșit de sub rochia înflorată pînă la jumătatea coapselor așa ca în vremurile bune cînd ne-o trăgeam plini de sudoarea verilor ce năvăleau peste noi, iar tălpile tale uitaseră pielea rugoas-a podelelor, precum limba mea gustul … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* mîine lucrurile vor fi mai frumoase, singurătatea va avea numai zile senine, pline de cîntec de păsări și pîinea o coajă crocantă care să se audă pînă la cer cum trosnește lipsa de telefoane va avea miros de levănțică, iar neștiutul gust de amandină bine însiropată. toate, dar toate, vor străluci precum farul din … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
* ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea dreaptă sau … Citește în continuare →
Citește mai departe
iaca o margine uitându-se la apa ce trece și-mi ia câte o fâșie, lăsând libere rădăcinile ierburilor, aproape negre, pe care le port de când nu mi-a mai ajuns ajunsul acela repetitiv. mă făcusem ca un porc (nu că acum aș fi altfel) și durerea de a scrie doar în cap se făcuse un soi … Citește în continuare 2. CINE SUNT? →
Citește mai departe
– Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
am toate mirosurile nopții cu mine. tu ești desfăcută ca o felie de roșie, umedă de atingerea cuțitului, pe o farfurie albă, lîngă un calup de brînză de paișpe, aromată. sărată, ce se sfărîmă-n cioburi albe la orice atingere. parc-aș fi eu atunci cînd scriu despre tine. la radioul de pe etajera pusă pe peretele … Citește în continuare despre iubire →
Citește mai departe