Articole postate de Dan Iancu

  • ahenobarbus... 209

    stătea leneș pe-o rână mângâind spatele epilat al lui sporus zorile înrozeau pielea bombată a feselor lui iar lui cezar i se făcut dor de strânsoarea tremurândă a sfincterului ușor desfăcut în care-și muiase acum degetul inelar pînă-n plăsele sporus doar gemea alintându-se toată noaptea îl desfătase pe-mpărat cu zvârcolirile de fecioară virgină făr’ de […]

    Citește mai departe
  • Străzile... 204

    Vai săracele străzi Tăcute noroioase Nicicum Camera nu e măcar Un centru Un oarece centru Ne bucurăm (?) De primul tău fir de păr pe buză oarece buză migdalată umedă o desparte (?) nu te supăra tatăl tău te-a … şi eu nu pricepeam nimic din cum puteai să fii atât de femeie nu te-am […]

    Citește mai departe
  • ceața avea gust de cenușă... 202

    caldă și catifelată încât se topea în gură ziua se tânguia și lumina handicapată încerca să ajungă până la noi care stăteam pe o bancă în parcul acela micuț de pe calea victoriei uitându-ne unul la altul cumva regăsiți eu eram de departe entuziasmat și mâinile-mi tremurau ușor de emoție tu doar normală

    Citește mai departe
  • fotografia este un act de curaj... 204

    îmi spunea nea tache dând cu zarul în parc nu nu pozele alea de la nunți botezuri sau alte baclavale nu alea sunt doar prostii ca să le iei banii la fraieri mă gândesc la imaginile alea despre care tu crezi că l-ai prins pe dumnezeu de picior și ai definit lumea trăind cu iluzia […]

    Citește mai departe
  • îmi lipsești... 382

    clipă cu clipă cuvânt cu cuvânt (lista ar putea continua cu descrierea amănunțită a golului răvășitor de-atâția ani și cu toate avatarurile prin care te-am trecut de la inocență la spălat vase în restaurantul din gara de doi lei unde te-am cunoscut trecând printre plimbările din orașul acesta aglomerat plin cu alergătură și aspiratoare stricate […]

    Citește mai departe
  • poveste de-nșirat aleanuri... 216

    adormi iubito peste marginea patului se lasă iarba nici mâna mea petrecută peste coapsele-ți nu e atât de mângâietoare precum firele verzi și tăioase adormi iubito cât nu-ți despic somnul cu vise limpezi și tari ca niște semințe de sticlă adormi iubito eu încă-ți sunt de după mine se naște seara asta zâmbitoare strălucirile se […]

    Citește mai departe
  • și am luat de pe pereți praful vocii tale... 211

    de pe podele mirosul tălpilor furișându-se-n pat hainele ți le-am strivit odată cu imaginile am râcâit îndelung urma spatelui tău de pe palme m-am înverșunat asupra agrafelor periuței de dinți florilor uscate ce-și pierduseră de mult de mult aroma am căutat toate străzile sa le curăț de bucuria ta m-am jurat sa nu mai calc […]

    Citește mai departe
  • sunt făcut dintr-o mulțime de cioburi... 205

    de trupuri înghesuite-n corpul meu diform (poate de aia-s obez și nu reușesc să slăbesc) (aici ar trebui să urmeze o enumerare de tipuri de ființe dar n-am s-o fac pentru că nu le cunosc fiecare se cunoaște doar pe sine și tace despre ceilalți astfel încât nu se văd niciodată unul cu altul nu-și […]

    Citește mai departe
  • las-o-n morții mă-sii de treabă... 224

    i-ai spus și-ai plecat într-o amiază de martie când nu era frig dar nici cald lăsând cartea pe care și-o dăduse pe noptieră lângă ochelarii primiți de la sor-ta (cu care n-aveai să te mai întâlnești vreodată de carte vorbesc) ea te-a privit lung ca pe o fluturare de mână când trenul pleacă din gară […]

    Citește mai departe
  • n-ai auzit de adams... 217

    și-mi reproșezi mirarea mea cățărând-o plop ca și când ar fi o sfidare deși sunt uimit de o asemenea lipsă a unui om care iubește fotografia (e uimirea mea n-ai ce-i face) în schimb îmi spui doctoral că-ți place mapplethorpe asta pentru că dă bine profilului tău de premiul întâi cu coroniță și-n a-mi arăta […]

    Citește mai departe
  • ieri nu ți-am scris... 219

    nu pentru că mi s-au terminat vorbele dar era o ceață în mine și n-am vrut s-o descriu nici s-o transfer în contul tău pentru că nimeni n-are vreo vină iar la noi spitalele ard președintele o dă la-ntors iar mahalaua toacă mărunt vești despre câini așadar am tăcut și ziua a trecut cu soare […]

    Citește mai departe
  • faptul că-ți scriu zilnic cumva la aceeași oră 216

    e un soi de necesitatenu ca să-ți dovedesc că te iubesc(asta oricum nu se poate)ci ca să-mi joc cuvintele în fața ochilor tăi ca pe o plimbare în păduredimineața devreme cât dormiși eu fojgăi prin casă așteptând să te trezești vezi tupoemele astea vor fi altele într-un viitor oarecaredar așa vorbesc cu tineliniștitfără să mi […]

    Citește mai departe
  • desfăcută... 212

    (ca o scrisoare de dragoste pe noptieră)mă mângâiai pe capiar eu eram între cracii tăi cuprinzători(fierbinți aș zice dacă n-ar fi fost părerea mea singuratică despre tine)și amiaza mirosea a seară intens precum tuberozele noaptea cu geamul deschisîmi aranjai cârlionțiieu îți depănam cutele buzelor căutându-le gusturile și-mi povesteam despre liniștea geometriilor perfectecalculând în cap pătratele […]

    Citește mai departe
  • desenez... 499

    forma corpului tău de literă pe o foaie de dictando ca să pot păstra măsurile șoldurilor și buzelor desfăcute neapărat cu un b mai negru și oarecum moale ca să fie duios în curbura coapselor strânse termin relativ repede (e doar un crochiu) și ți-l arăt zâmbești mulțumită și mă rogi frumos să plec

    Citește mai departe
  • cu mâna-ți stângă... 210

    dai la o partepătura verdecearșafulși camera se umple de aroma corpului tăuîncă învelit în somn eu stau cu spatele la fereastra ușor deschisărezemat de calorifero orhidee îmi mângâie spatele și privesc cum te-ntinzi

    Citește mai departe