Azi vine pa la mine iubita mea și trebuie să pun ceva pe masă. Hm… Ia să plec la piață. Iau sacoșa și o tund. O zi frumoasă de aprilie, un virus care ne-nvață să ne spălăm și să nu … Continuă lectura →
Citește mai departe
Azi vine la mine Teodora. Ce să fac de mîncare? Mă plimb prin piață și niște vinete pîntecoase-mi fac cu ochiul. Iau și niște ceapă, ardei grași roșii și verzi, usturoi, o căpățînă, cîteva roșii, ardei iuți, doi morcovi, o … Continuă lectura →
Citește mai departe
Cum iubita mea aplică zicerea „cere și ți se va da!”, m-a bătut la cap vreo două săptămîni cu borșul de sfecla al bunicii ei. Cum n-am făcut niciodată așa ceva, iar bunica ei încă nu sînt, m-am băgat pe … Continuă lectura →
Citește mai departe
ploaia ne crește solzi peste hainele de duminică, sidefii, ușor bleu. ne plimbăm alene ca prin curtea spitalului. niște copii se joacă șotron, mamele vin de la piață încolonate cu sacoșe borțoase de unde legumele sar ca broaștele-n baltă. capii de familie se-nghesuie la mesele cu halbe vorbitoare, cu meciuri veșnic pierdute, cu bîrfe înăsprind […]
Citește mai departe
lumea-ntr-o vată cenușie. păsări ascuțite-o desfac. oamenii placizi se descurcă enumerare de toamnă: scări, alcooluri, tarabe, homofobie, tocmeli, mirosuri, prieteni, zîmbete, cuvinte, drămuiri, ambiguități, tiramisu, fotbal, aspecte, telefoane, izbucniri… uruit abraziv. spatele nostru se destramă-n fulgi, ce zburau imediat, de parcă durerea ne-ar ivi aripi din frunzele care cad. e umeda amprentă a unui noiembrie […]
Citește mai departe
ea era mai suavă decît niște balerini purtați mult mult mult. avea mirosul acela al fagurelui de-abia scos din stupul plini de pești roșii în zumzăiala clipocitoare a pofticioșilor, ce-i lipăiau coapsele fildeșii (ce oribil sună!) pînă hăt, în sus, pe cînd ea mergea dimineața la școala de la capătul străzii. mulți își puneau coiful […]
Citește mai departe
purta o bască verde olive peste părul de aur roșu (precum verigheta turcească ce mi-o cumpărasem imediat după facultate ca să ne cuprindă), iar coapsele-i ajungeau pînă la cer, desigur cerul de beton sub care defilăm noi, indiscreții. lumea încă doarme. se mișcă încetînd sa clipească. acvariul subteranei se desface privirilor, zgomotului și mirosurilor. gesturi […]
Citește mai departe
orașul scrîșnește a iarnă. tu îți picuri veșmintele prin toată casa (mici hopuri din culori aromate). e cald și-mi curgi pe picioare, pe dalele de piatră mai moale decît un persan cu desene foarte amănunțite, pe urmele mele aproximative. te simt ca pe-un animal de pradă ieșit din zi, cît zăpada șterge zările, cum altfel, […]
Citește mai departe
ea avea cicatrici începînd de la călcîiul cel drept, ce se-ntindeau pînă hăt, departe, la țîța din stînga, pe care-nflorea boaba de strugure negru a sfîrcului. el își petrecea limba-i străvezie peste pielea ei tăiată de rîuri roșii fărîmițînd-o-n gemete indecente. prin cameră pluteau dragoni cu o burtă delicat de verde, iar plantele, ce-i strecuraseră […]
Citește mai departe
nici nu trăisem cît casa de unde aveam să mă duc săptămîni mai tîrziu, iar genunchii tăi îndepărtați, aburind de chemare, erau sirenele ce-au ceruit plînsul lui ulise către itaca. am uitat să mai număr firmiturile de timp și paharele celor doi litri de apă neîndrăznind să mai fiu sănătos. te-am mușcat de labii, tu […]
Citește mai departe
domnu’ vreo trei coți ar ajunge, dacă știți ce-s ei! am dat din cap semn că știam din povești și ea zîmbindu-mi cum făcea toată ziua a-mpachetat mușamaua imprimată cu flori de agave albastre, un import desigur din mările calde, cele atît de departe de imaginația noastră prosperă. o priveam aproape zi de zi în […]
Citește mai departe
ehei, ți-a zis bijutierul ce stătea toamna pe covorul zburător întins pe trotuar, iar lumea se vîntura grăbită din priviri. mîinile-i umblau singure înflorind gri argintul posac. ia uitați-vă, domnu’, ce de modele noi în anotimpul acesta! am răspuns politicos, cît puteam la amiază, distant precum un funcționar de bancă că nu port, dar îmi […]
Citește mai departe
orașul e cald și acru. se leagănă-n cadrilul mașinilor încinse. e ca patul ce se-ntoarce cu tine după o anumită candoare de vodcă. o vomă-ți umflă obrajii. n-ai vrea s-o lași să erupă-n autobuzul ce-noată-n traficul stătut de generații. n-are a face. înghiți cu poftă leorbăiala paznicului lanurilor de cucută. la radio e defilarea prim-miniștrilor […]
Citește mai departe
n-am fost niciodată la-nmormîntarea bunicului ce se dusese să ia un pachet de unt la două străzi mai încolo unde se trăgea, iar plumbul a-nflorit roșu în țeasta lui tare și gri de la cum se tundea periuță. nici la dansul pe străzi, cînd au venit alți lunetiști cu democrația pe tancuri, nici măcar la rugăciunile […]
Citește mai departe
după ce beau toate berile cu gust de vodcă, cîrciuma se naște din nou, fetele de la bar își lungesc gleznele, iar prietenul meu, poet desigur, gîtuie gerunziile într-o acalmie demnă de-o vară abia născută. patronul se-agită. e zi de primit marfă. cutiile de confeti, goale acum, stau rînduite de-a lungul străzii pînă hăt departe… […]
Citește mai departe