ea era mai suavă decît niște balerini purtați mult mult mult. avea mirosul acela al fagurelui de-abia scos din stupul plini de pești roșii în zumzăiala clipocitoare a pofticioșilor, ce-i lipăiau coapsele fildeșii (ce oribil sună!) pînă hăt, în sus, pe cînd ea mergea dimineața la școala de la capătul străzii. mulți își puneau coiful […]
Citește mai departe
purta o bască verde olive peste părul de aur roșu (precum verigheta turcească ce mi-o cumpărasem imediat după facultate ca să ne cuprindă), iar coapsele-i ajungeau pînă la cer, desigur cerul de beton sub care defilăm noi, indiscreții. lumea încă doarme. se mișcă încetînd sa clipească. acvariul subteranei se desface privirilor, zgomotului și mirosurilor. gesturi […]
Citește mai departe
orașul scrîșnește a iarnă. tu îți picuri veșmintele prin toată casa (mici hopuri din culori aromate). e cald și-mi curgi pe picioare, pe dalele de piatră mai moale decît un persan cu desene foarte amănunțite, pe urmele mele aproximative. te simt ca pe-un animal de pradă ieșit din zi, cît zăpada șterge zările, cum altfel, […]
Citește mai departe
ea avea cicatrici începînd de la călcîiul cel drept, ce se-ntindeau pînă hăt, departe, la țîța din stînga, pe care-nflorea boaba de strugure negru a sfîrcului. el își petrecea limba-i străvezie peste pielea ei tăiată de rîuri roșii fărîmițînd-o-n gemete indecente. prin cameră pluteau dragoni cu o burtă delicat de verde, iar plantele, ce-i strecuraseră […]
Citește mai departe
nici nu trăisem cît casa de unde aveam să mă duc săptămîni mai tîrziu, iar genunchii tăi îndepărtați, aburind de chemare, erau sirenele ce-au ceruit plînsul lui ulise către itaca. am uitat să mai număr firmiturile de timp și paharele celor doi litri de apă neîndrăznind să mai fiu sănătos. te-am mușcat de labii, tu […]
Citește mai departe
domnu’ vreo trei coți ar ajunge, dacă știți ce-s ei! am dat din cap semn că știam din povești și ea zîmbindu-mi cum făcea toată ziua a-mpachetat mușamaua imprimată cu flori de agave albastre, un import desigur din mările calde, cele atît de departe de imaginația noastră prosperă. o priveam aproape zi de zi în […]
Citește mai departe
ehei, ți-a zis bijutierul ce stătea toamna pe covorul zburător întins pe trotuar, iar lumea se vîntura grăbită din priviri. mîinile-i umblau singure înflorind gri argintul posac. ia uitați-vă, domnu’, ce de modele noi în anotimpul acesta! am răspuns politicos, cît puteam la amiază, distant precum un funcționar de bancă că nu port, dar îmi […]
Citește mai departe
orașul e cald și acru. se leagănă-n cadrilul mașinilor încinse. e ca patul ce se-ntoarce cu tine după o anumită candoare de vodcă. o vomă-ți umflă obrajii. n-ai vrea s-o lași să erupă-n autobuzul ce-noată-n traficul stătut de generații. n-are a face. înghiți cu poftă leorbăiala paznicului lanurilor de cucută. la radio e defilarea prim-miniștrilor […]
Citește mai departe
n-am fost niciodată la-nmormîntarea bunicului ce se dusese să ia un pachet de unt la două străzi mai încolo unde se trăgea, iar plumbul a-nflorit roșu în țeasta lui tare și gri de la cum se tundea periuță. nici la dansul pe străzi, cînd au venit alți lunetiști cu democrația pe tancuri, nici măcar la rugăciunile […]
Citește mai departe
după ce beau toate berile cu gust de vodcă, cîrciuma se naște din nou, fetele de la bar își lungesc gleznele, iar prietenul meu, poet desigur, gîtuie gerunziile într-o acalmie demnă de-o vară abia născută. patronul se-agită. e zi de primit marfă. cutiile de confeti, goale acum, stau rînduite de-a lungul străzii pînă hăt departe… […]
Citește mai departe
blînd acul pendulei, cel mare desigur, tăia aerul pustiu al camerei sau al dormitorului care tot o cameră este. eu priveam pe fereastra larg deschisă plopii cei doi retezați și amurgul cartierului prin care-mi plimbasem vodcile. tu întindeai cu grijă ciorapii negri de mătase pe coapsele tale infinite zîmbindu-mi. era o seară de mai. standart. […]
Citește mai departe
împînzițisar ochii să nu mai vezi nici ce bagi în gură! înmuiațisar coaiele alea stafidite! înmuiațisar pula, nenorocitule, s-o-ndeși ca pe sarmale! i-a strigat fără diacritice, fără cratime și cu î din i baba sofica de sub mustăcioara ei ca o umbră a degetului celui de sus, iar stropii de flegmă-i țîșneau din gura-i precum […]
Citește mai departe
vom pune desene făcute cu creta pe asfaltul aleilor din fața blocului în locul fețelor noastre pălite, parcul va căpăta culori din cutie și vom juca șotron pînă dimineața, iar berea va avea gust de lapte proaspăt muls de la o vacă pepit. trecătorii vor merge la piață cu prăștii din elasticul de la chiloții […]
Citește mai departe
luați de aici, domnule, ghiocei! îi spuse fata cu ochi de pămînt ud băgîndu-i sub nas un coșuleț de răchită plin de fluturi mici și mai ales albi. cît costă domnișoară? ar fi-ntrebat el pofticios plimbîndu-și deștele cîrlionțate ale privirilor peste coapsele ei prea lungi pentru a fi cuprinse de speranțele lui băloase pînă la cerul […]
Citește mai departe
nu mai dormisem de ani. patul nu mă mai cunoștea, iar în unele nopți în care-mi duceam trupul în el ca pe-un altar al jertfirii de tot mă-mpingea dîndu-mă jos. femeile au început să-și tencuiască fețele. luau cu ambele mîini apa din rigolele plutitoare ale cartierului și-și dădeau peste obraji stînd pe ciuci, cu coapsele […]
Citește mai departe