Articole postate de Dan Iancu

  • știi când întunericul te ține de mâini... 303

    de ochi sau de colțul pufoaicei tale din israel n-ai decât să te scuturi de el ca de un zghemotoc lăsat de mașina de spălat rufe mai veche decât hăul ăsta în care te-afunzi lipăind cu papucii albaștri de plastic (un pol în piață) dar atunci când n-ai voie să vezi atunci e cu totul […]

    Citește mai departe
  • corpul are două sute șase oase... 321

    numărul acesta se poate descompune în două numere prime o sută trei și doi asta înseamnă că sîntem sociali și posibil implicați într-o relație cu care să ne plimbăm prin lume bucurându-ne nu ca mine care bat câmpii oricum ai lua-o viața-i făcută din cioburi astfel încât orice ai face nu le vei lipi niciodată […]

    Citește mai departe
  • în pavilionul din față... 261

    stăteau ăia mai ușori ca o pană ce coboară până la parter ca să nu se sperie lumea din stația de autobuz (dacă aveai doar gura strâmbă și nu făceai spume era ok) noi ăștia cu iubiri ce se-ntindeau ere întregi (printre peștii albaștri de pe perete) locuiam în pădure în cuști din oțel beton […]

    Citește mai departe
  • tu ești doar... 266

    o atmosferă-n care eram al mediului meu și-n care n-am fost niciodată asta dacă poți să realizezi că în acele cîteva zile m-am simțit îți spuneam la începutul unei scrisori ușor alambicate în care-am tăcut pentru că nu asta aș fi vrut să scriu cum multe altele n-aș fi vrut să le fac dar cum […]

    Citește mai departe
  • azi nu ți-am luat flori... 256

    pentru că nu veneai doar am spălat cu grijă apartamentul faianța din baie și lustra de la ikeea asta după ce-am dat cu aspiratorul (pentru mine) sub pat și-am pus la mașină cearșaful violet pe care trupul tău alb se vede atât de bine (ce mai o să-ți fac fotografii pentru această carte în care […]

    Citește mai departe
  • de fiecare dată... 262

    când mă gândesc la final îmi închipui o grămadă de lucruri dar nu sunt în stare să văd întreruperea nu una filmată și urmată de citate din autori celebri care să scoată în evidență cât de dăștept am fost sau sclipitoarea mea prezență în lumea oamenilor continuată cu flash-back-uri din viața mea aventuroasă de autor […]

    Citește mai departe
  • de cele mai multe ori... 261

    alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine) realitatea nu e decât osatura carnea ți-o pui astfel încât să nu te deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie pe coapsa iubitei pe scurt o iubești pe cea din poze albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice iar ceea ce i-ai fi spus […]

    Citește mai departe
  • mirosea a gloanțe-n... 263

    cartierul blând unde deocamdată locuiam de-atâta vreme e atâta liniște mă minunam în mijlocul rafalelor ce-mpodobeau dimineața aceasta-nsorită și trecători-mi făceau cu mâna stânga iar uneori strigau dar boarea-mprăștia cu grație sunetele (un soi de focuri de artificii auditive) așteptam pentru prânz mareea ce ne-nconjura blocurile încât mergeam pe acoperiș să sărim de la unul […]

    Citește mai departe
  • am rămas cu poezii de dat... 266

    cine mai voiește cine mai dorește cine mai iubește se pot cumpăra la jumătate de preț (sînt despre sau de amoare fără margini de iarbă) pe foi de hîrtie făcute manual în butoaie de dud astfel încît devin gălbioare precum palinca și uneori au același miros de prună sau gutuie încît toată casa se va […]

    Citește mai departe
  • mi-am zis... 529

    nu te mai îndrăgosti idiotule știi bine ce pățești dar povestea cu logica este mult prea îndepărtată de un matematician care a văzut în geometrie doar posibilitatea de a studia retorica florilor și orgoliul arabescurilor lăsând la o parte paltoanele prea strâmte ale teoremelor de algebră sau chiar teoria probabilităților pentru că sunt mult prea […]

    Citește mai departe
  • pentru că te-așteptam... 271

    iar drumurile însemnau flori le-am luat cu mine în explozia lor și mă gândeam cu ți-ar sta la fel de goală și minunat de mirositoare te desfăcuseși leneș pe patul cu cearșaf violet alba ta piele mi se-ntindea către buze țineai ochii închiși și geamurile era larg deschise ca să iau și să dau lumină […]

    Citește mai departe
  • când mă citești... 265

    ia lucrurile așa cum sunt adică așa cum le scriu și închipuie-ți că ele sunt reale și eu doar descriu ce mi se întâmplă pentru că nu scriu șarade cripturi sau alte bazaconii astfel încît proful să vă întrebe cu un aer superior „ce a vrut să spună scriitorul?” răspunsul scurt este „nimic” iar nimicul […]

    Citește mai departe
  • azi am început dimineața... 271

    cu tine fără imagini (sunetele luminii desfăcute de-ntuneric erau atomii râsului tău) doar gândurile-mi erau așezate-n vaza de flori din care serveam vodca (cu cuburi mari de gheață cu felii de lime și un pai cu umbreluță roșie) musafirilor veniți de la pol tulburător de ciudat te vedeam peste masă și nu căutam explicații la […]

    Citește mai departe
  • apele se-nchiseseră... 273

    deasupra mea și priveam cum algele groase țîșneau dintre plăcile de gresie suspinând iar peștii multicolori (ca ăia din marea roșie pe care-i privisem cu cati) se desprindeau din pereți cu un geamăt asemănător cu dan al tău prelungit amiaza era doar gri marșurile suporterilor celor doi candidați la președințiale se terminaseră și stropitorile primăriei […]

    Citește mai departe
  • timpul este un animal... 267

    indiferent la liniaritatea calendarelor noastre mi-am spus cînd m-am trezit după ce visasem adânc ca o groapă a marianelor plină cu cașaloți și calamari albi imenși cu ciocuri de obsidian acum mă voi duce la poștă la piață la crîșmă după ce termin cafeaua mă-mbrac iau sacoșa verde (succesiunea oablă a percepției) nimeni inclus în […]

    Citește mai departe