Articole postate de Dan Iancu

  • în pavilionul din față... 207

    stăteau ăia mai ușori ca o pană ce coboară până la parter ca să nu se sperie lumea din stația de autobuz (dacă aveai doar gura strâmbă și nu făceai spume era ok) noi ăștia cu iubiri ce se-ntindeau ere întregi (printre peștii albaștri de pe perete) locuiam în pădure în cuști din oțel beton […]

    Citește mai departe
  • tu ești doar... 215

    o atmosferă-n care eram al mediului meu și-n care n-am fost niciodată asta dacă poți să realizezi că în acele cîteva zile m-am simțit îți spuneam la începutul unei scrisori ușor alambicate în care-am tăcut pentru că nu asta aș fi vrut să scriu cum multe altele n-aș fi vrut să le fac dar cum […]

    Citește mai departe
  • azi nu ți-am luat flori... 204

    pentru că nu veneai doar am spălat cu grijă apartamentul faianța din baie și lustra de la ikeea asta după ce-am dat cu aspiratorul (pentru mine) sub pat și-am pus la mașină cearșaful violet pe care trupul tău alb se vede atât de bine (ce mai o să-ți fac fotografii pentru această carte în care […]

    Citește mai departe
  • de fiecare dată... 213

    când mă gândesc la final îmi închipui o grămadă de lucruri dar nu sunt în stare să văd întreruperea nu una filmată și urmată de citate din autori celebri care să scoată în evidență cât de dăștept am fost sau sclipitoarea mea prezență în lumea oamenilor continuată cu flash-back-uri din viața mea aventuroasă de autor […]

    Citește mai departe
  • de cele mai multe ori... 208

    alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine) realitatea nu e decât osatura carnea ți-o pui astfel încât să nu te deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie pe coapsa iubitei pe scurt o iubești pe cea din poze albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice iar ceea ce i-ai fi spus […]

    Citește mai departe
  • mirosea a gloanțe-n... 211

    cartierul blând unde deocamdată locuiam de-atâta vreme e atâta liniște mă minunam în mijlocul rafalelor ce-mpodobeau dimineața aceasta-nsorită și trecători-mi făceau cu mâna stânga iar uneori strigau dar boarea-mprăștia cu grație sunetele (un soi de focuri de artificii auditive) așteptam pentru prânz mareea ce ne-nconjura blocurile încât mergeam pe acoperiș să sărim de la unul […]

    Citește mai departe
  • am rămas cu poezii de dat... 218

    cine mai voiește cine mai dorește cine mai iubește se pot cumpăra la jumătate de preț (sînt despre sau de amoare fără margini de iarbă) pe foi de hîrtie făcute manual în butoaie de dud astfel încît devin gălbioare precum palinca și uneori au același miros de prună sau gutuie încît toată casa se va […]

    Citește mai departe
  • mi-am zis... 477

    nu te mai îndrăgosti idiotule știi bine ce pățești dar povestea cu logica este mult prea îndepărtată de un matematician care a văzut în geometrie doar posibilitatea de a studia retorica florilor și orgoliul arabescurilor lăsând la o parte paltoanele prea strâmte ale teoremelor de algebră sau chiar teoria probabilităților pentru că sunt mult prea […]

    Citește mai departe
  • pentru că te-așteptam... 215

    iar drumurile însemnau flori le-am luat cu mine în explozia lor și mă gândeam cu ți-ar sta la fel de goală și minunat de mirositoare te desfăcuseși leneș pe patul cu cearșaf violet alba ta piele mi se-ntindea către buze țineai ochii închiși și geamurile era larg deschise ca să iau și să dau lumină […]

    Citește mai departe
  • când mă citești... 212

    ia lucrurile așa cum sunt adică așa cum le scriu și închipuie-ți că ele sunt reale și eu doar descriu ce mi se întâmplă pentru că nu scriu șarade cripturi sau alte bazaconii astfel încît proful să vă întrebe cu un aer superior „ce a vrut să spună scriitorul?” răspunsul scurt este „nimic” iar nimicul […]

    Citește mai departe
  • azi am început dimineața... 219

    cu tine fără imagini (sunetele luminii desfăcute de-ntuneric erau atomii râsului tău) doar gândurile-mi erau așezate-n vaza de flori din care serveam vodca (cu cuburi mari de gheață cu felii de lime și un pai cu umbreluță roșie) musafirilor veniți de la pol tulburător de ciudat te vedeam peste masă și nu căutam explicații la […]

    Citește mai departe
  • apele se-nchiseseră... 218

    deasupra mea și priveam cum algele groase țîșneau dintre plăcile de gresie suspinând iar peștii multicolori (ca ăia din marea roșie pe care-i privisem cu cati) se desprindeau din pereți cu un geamăt asemănător cu dan al tău prelungit amiaza era doar gri marșurile suporterilor celor doi candidați la președințiale se terminaseră și stropitorile primăriei […]

    Citește mai departe
  • timpul este un animal... 213

    indiferent la liniaritatea calendarelor noastre mi-am spus cînd m-am trezit după ce visasem adânc ca o groapă a marianelor plină cu cașaloți și calamari albi imenși cu ciocuri de obsidian acum mă voi duce la poștă la piață la crîșmă după ce termin cafeaua mă-mbrac iau sacoșa verde (succesiunea oablă a percepției) nimeni inclus în […]

    Citește mai departe
  • sunt un bărbat aproximativ... 229

    care se scoală dimineața cumva odată cu pisicile și cafeaua (nu că ar fi dezonorant pentru unul ca mine să-ți aducă o ceașcă de cafea și s-o pună pe noptiera din stânga) să aștept geamătul tău de ora șase „daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan” (e ca un început de eră aș spune dacă n-ar fi prea pompos) desfăcând apartamentu-n […]

    Citește mai departe
  • împărăteasa mișcase un deget... 216

    și soarele îndrăzni să răsară deasupra imperiului din miază ziua noastră împrăștiindu-ne eu m-am întors acasă am pus de cafea și am intrat să-mi fac un duș să mă spăl de speranțele înduioșătoare preluate din prea cititul obligatoriu m-am așezat la masa de lucru (așa superior spus) (nu de alta dar astfel par mai înalt […]

    Citește mai departe