iar nimicul[1] e compus din cafeaua cu lapte în dreapta, aparatul de fotografiat (de cel nou vorbesc), țigările și scrumiera în stânga, degetul arătător nefolosibil decât așa, ca să împung tastele negre, tusea vibrantă, plantele de busuioc precum niște verzituri agățătoare, cocoțate pe cutia desfăcută a pc-ului, … Citește în continuare 79. azi nu mă gândesc la nimic, →
Citește mai departe
Avea o limbă lungă, aproape violet, ce-i ieșea din gură înconjurîndu-mi gîtul prelung și el, cum n-a mai fost niciodată. În plus durea. Gâtul, evident, nu limba. Limba era a ei. Ea zîmbea, iar șarpele umed ieșea din zîmbetul ăla de parcă era o bășcălie sadică. Urma să mă omoare. Eram conștient de asta, dar … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
(pentru că pe-o planetă radioactivă ființarea, teoretic, n-are rost) îți faci o cafea într-un bol de supă că să poți să vezi telejurnale la nesfârșit (măcar asta de acum îți zici) și nu-ți mai pasă de colesterol sau glicemie, hypertensiune sau oblezitate (oricum nu mai ai cine știe. doar de-ncurcat lumea la piață cu nenorociri … Citește în continuare 77. ÎN MOMENTUL ÎN CARE ȘTII CĂ ISTORIA DISPARE[1] →
Citește mai departe
* ne învățasem să ne trezim dimineața cu mîngîieri prelungi și discuții despre poezia continentală de acum. știam că ai să țipi ascuțit cînd am să te răscolesc cu un vers înmuiat dintr-o dată în gustul tău de pleoape ridicate de pe șoldurile tale amforice. începusem să știu ce aromă ai cînd dormi pe partea … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
de voi când bateți apa-n piuă cu pretinsele drepturi ale omului ca să nu se vaccineze că-i intră bubuli-n creierul ăla de vată și marea lor libertate de-a vopsi moartea-n tricolorul cu care se-nfășoară la ‘venimente ecepționale, cum ar fi ciolanul cu fasole de întâi decembrie sau parada imbecilității pe care-o votăm zi de zi … Citește în continuare 72, CHIAR CĂ NU-MI MAI PASĂ →
Citește mai departe
– Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese … Citește în continuare Despre iubire →
Citește mai departe
enumerarea începe cu doamne-doamne, care e sus și ne vede pe fiecare pentru că este infinit și are peste șapte miliarde de priviri sau stomacuri cu care se uită la noi și ne digeră. să nu mai vorbim de memoriile care ne înregistrează minuțios pentru judecata de după sau de apoi sau cea de joi. … Citește în continuare 7. UNEORI CINEVA NE IA MINȚILE. →
Citește mai departe
eu știu să iubesc. nu știu să fiu iubit! (mă rog, fără punctul cu pricina) și am găsit comentarii, înspre zori, comentarii în care erau sfaturi, miștouri, apropouri (te-ai culcat cu sor-mea!) și alte alea, de obicei bălării prin care oamenii o iau razna-n pielea goală, dar nu uită să-și pună cravata sau cerceii sticloși … Citește în continuare 65. IERI AM SCRIS UN VERS, →
Citește mai departe
și n-ai avea de ce să te-agăți[1]. cam așa ar trebui să scrii poezie sau orice text-subtext-pretext sau protest pe care să le numești literatură indiferent dacă e pe-o temă dată unde a trăi e al personajelor și nu al tău, nu al rețetei primită de la un editor oarecare, pentru că tu nu faci … Citește în continuare 58. CA ȘI CUM AI CĂDEA PE SCĂRI →
Citește mai departe
de secole. aflu oricum pă facebook ce ar trebui să știu și mult mai important vestitorii îmi spun cum să le văd. mai pe-o dungă, mai negre, mai violente. restul nu contează dacă știi cum să-ți vezi de treburile tale zilnice. mai o țigară, mai o cafea la o măsuță cu tăblia de sticlă privind … Citește în continuare 57. NU MĂ MAI UIT LA ȘTIRI →
Citește mai departe
nu ți-am mai scris direct pentru că mânjesc spamul cu trimestrialul meu te iubesc[1], iar cel de-al cincilea nume adăugat (asta voiai să-mi spui indirect) m-a pus la pământ cum n-o poate face nimeni. doar citește și încearcă să-nțelegi, iar dacă nu pricepi sau imaginația te târăște în pustiuri întreabă. întrebările nu sunt tandrețe ca … Citește în continuare 56. aș fi făcut orice ca să-mi vii înapoi →
Citește mai departe
promit să nu mai fiu ironic și să nu mai spun lucruri care deranjează, ofilează sau oripilează. voi vorbi doar despre mine despre greșelile mele iremediabile, ireparabile și interminabile, despre cum arăt ca o tufă de busuioc , ca să nu mi se mai spună că sunt așa și pe dincolo, ca să cred că … Citește în continuare 50. n-am să mai corectez pe nimeni →
Citește mai departe
(știi doar) cum se chinuie unii să ne informeze că ăia doi (ăi mai tari de pe planetă)s-au întîlnitși și-au vorbitși au băsmuitdespre univers, despre aragaze, despre creație, despre retrogradarea dinamoviștilor și alte asemenea bazaconii importante doar pentru abisalele comentarii ale speciuliștilor îngrășați de foamea noastră de arii imense și nespus de intense, sanitarizate cu … Citește în continuare 47. MĂ DISTREAZĂ →
Citește mai departe
cu sufletul, cu ghioceii, cu cruci prevestitoare, amfetamine pudrate (eventual cu lacrimile care curăță de vorbele pentru care ți-ar trebui licență de folosire) și alte bazaconii plângăreţe de te ia greața și borăști cu grație cele trei ouă de la micul dejun împreună cu pastilele și earl grey-ul decorat cu sucrazit, esență de rom și … Citește în continuare 45. BĂTEM CÂMPII →
Citește mai departe
alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine și numai pentru tine). realitatea nu e decât osatura[1], carnea ți-o pui altfel[2] încât să nu deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie de pe coapsa iubitei. pe scurt o iubești pe cea din jpeg-uri. albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice, iar ceea … Citește în continuare 25. DE CELE MAI MULTE ORI →
Citește mai departe