Mâna care nu se-nchină poate fi o nouă treaptă când urcăm scara dinspre durerii tainiţa vino, frate, căci lumina peste umbre cade dreaptă precum cad cu miez de vară nuferii pe gura serii. Şi mai vine, frate, gândul să ţi-l speli de oseminte sau să spargi roua aprinsă peste pleoapa lumânării; vino, de nu ştii cuvinte
Citește mai departePoeţi ai viitorului! oratori, cântăreţi şi creatori ai melodiei,Nu ziua de azi dreptate-mi va da şi nici rostului meu nu-i va sta mărturie,Ci numai voi ce veţi veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminţie continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.Hai, ridicaţi-vă! Veniţi să-mi daţi mie dreptate!Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.Din umbră, o clipă doar răsar şi mă întorc în umbră.Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, îşi aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,Lăsându-vă pe voi s-o înţelegeţi şi s-o desluşiţi,Căci de la voi aşteaptă tot ce-i mai de seamă. Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin
Citește mai departeKINOdiseea revine între 20 și 31 octombrie cu un program online care cuprinde 12 filme de lungmetraj pentru copii și familie, 5 calupuri de scurtmetraje și o serie de ateliere de actorie cu Lulu Trăsnea, animație stop-motion cu Augustin Pop și storytelling cu Alina Tofan. Cea de-a XIII-a ediție a... The post Festivalul Internațional de film pentru publicul tânăr- KINOdiseea, ediția online appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeSophia Antipolis (2018) Regia: Virgil Vernier Distribuția: Dewy Kunetz, Sandra Poitoux, Hugues Njiba-Mukuna Una dintre bucuriile vieții de cinefil este cea de a descoperi un regizor – debutant sau nu – despre care nu știam nimic până acum și a vedea un film făcut de el (sau de ea) care... The post Probleme în paradis: Sophia Antipolis (2018) appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeA fost odată ca niciodată. Partidul Comunist Român. 1921-2021. Pentru o istorie dezinhibată a „viitorului luminos”, coordonator Adrian Cioroianu Editura Polirom, Iași, 2021 Daca roata istoriei nu s-ar fi învârtit în decembrie 1989, am fi avut parte în 2021 de un an festiv. La începutul lunii mai s-au împlinit o... The post Centenar nefestiv: „A fost odată ca niciodată. Partidul Comunist Român”, coordonator Adrian Cioroianu appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeTrăim în mod materializat, repetând (ceea ce ştim) despre existenţa spaţiului şi a timpului. Trăim, adică, datorită existenţei acestui fenomen sau a acestor doua fenomene şi suntem foarte sensibili la ele, pentru că ne limitează barierele fizice. Dar, după cum se ştie, omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi, aşadar, se bucură de libertatea voinţei, de capacitatea de a crea. În ultima vreme, dar nu numai în ultima, ci de destul de multă vreme, omul îşi pune întrebarea dacă nu cumva arta este, în general, păcătoasă. Cum de apare aceasta întrebare, când este arhicunoscut că actul creator ne aminteşte că şi noi suntem creaţi şi că avem cu toţii un singur Părinte? De ce se naşte un astfel de gând, pe care l-aş numi sacrilegiu? Deoarece criza culturală a ultimului veac a adus artistul în situaţia de a se putea dispensa de orice reper spiritual; creaţia a ajuns (să fie
Citește mai departeNinge curat ca într-un dor de moarte,Dezastre mari de fulgi se-ntâmpla-n cer.La geamul plâns al casei de departeSe-aude-n noapte-un cântec: lerui-ler. Acum, acolo ninge-a veşnicie,Brazii miros a naştere în munţiŞi-ncet se sting în veghea lor târzieDouă făclii, doi pomi ajunşi cărunţi. Umbrele lor ca-n vis mi se aratăVeghind la geam atât de-adânc şi greu,Că din tăcerea lor însinguratăÎşi rupe vorba însuşi Dumnezeu. Cumpăna vremii tulbure se-nclinăCu focuri mari de ger spre cuibul lor.Şi parcă-i soarbe-o stranie lum
Citește mai departeAm învăţat din arta despărţirii În tânguielile din noapte, despletite. Rumegă boi, durează aşteptarea Ultima oră de vegheri urbane. Urmez ritualul acelei nopţi, cocoşii, Când, ridicând a durerii povară de drumeţ Priveau în depărtare ochii plânşi Şi bocetele femeilor se-amestecau în cânt de muze. Cine poate şti, când „despărţire” se aude, Ce fel de despărţire ne aşteaptă?
Citește mai departe