Cultura

  • Paul Aretzu -Psalmul 34... 222

        Doamne, eu sunt viermele, sunt cariul cuvântului. Şi am început să plâng legat cu lanţurile propoziţiilor, lângă copac. Iar în miezul meu, miezul inimii mele este cuprins de flăcări. Eu număr pe degete zilele săptămânii. Oricine vorbeşte are pe buze oţetul iar înăuntrul gurii este zăpada rugăciunii. Iubirea mă transformă în cerc aprins încoronând tija sufletului. Murind, mă despart pe vecie de ochii celor care m-au privit, de urechile celor care m-au ascultat, murind, trupul meu necăjit rămâne afară, în timp, iar sufletul se întoarce la vegherea casei, în ţinutul neasemănat. Şi continuu, Doamne, Dumnezeu ia chip în mine, ca-n vâltoarea naşterilor. Şi, cu paşi de-o palmă, necăjit, pornesc la drum, şi gleznele sunt ca buturugile în nisip căror

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu -Psalmul 33... 226

        Astăzi m-am sculat şi aveam inimă nouă. Doamne, Tu eşti singurul contemporan al sufletului meu. Din rază de lumină smerită ai văruit feţele noastre, iar sufletul este grăunte de iubire de la Dumnezeu, tăciune scris acoperit de spuza trupului. Îl duc pe Domnul înfăşat în suflet. Domnul a dat lumină, că e bună. Clădiri, pământul, creanga copacului, chiar întunericul sunt făcute din lumină. Şi literele din acest scris, Doamne, sunt tot de lumină. Iar Pustia este orbitoare. Ne-ai încărcat, Doamne, cu lumină, sângele nostru e lumină roşie lichidă, în creier irizează tăria crinilor din Rai, suntem înconjuraţi mereu de pâlpâirea Hristosului interior şi-n degete simţim ce simte pomul când dă în floare. O maternitate luminoasă este viaţa noastră, dragă Doamne, cu lumină de diferite forme.

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu -Psalmul 30... 221

        Doamne, am cheltuit fără socoteală timpul. Şi sunt între gropi cu oase, între pietre cu scrisul răzuit. O, suflete, mai e vreme, în cămaşa de in a îngerului, să te îmbraci, să-ţi umpli ochii transparenţi cu lacrimile vederii Domnului, şi fii ca o lampă cu lumină gândită. Eu în suflet am luat plod pe Dumnezeu, rod al dragostei. Doamne, am început a învăţa cuvintele, limba Mielului. Şi faţa mi s-a schimbat şi alungit de atâta luare-aminte. Îţi aduc un ochi născător întru pieliţele pământului şi un genunchi sfiit care cunoaşte numele Tău şi mai e pâinea inimii mele, Doamne, în care păsări continuu înălţate îşi fac cuib şi coastele mele fătătoare cuvântând cu ispita şi cu dinţii mei jelii către cer, lepădându-mi chipul. Şi a venit noaptea îngeru

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu -Psalmul 29... 228

        Doamne, ţărână am în inimă şi văzul meu este acoperit cu monede din aur. Spre viitor înaintez cu spatele, şovăind. Sunt, Doamne, soi neroditor, un steag fără ţară. Mă aflu într-un loc fără margine. Fă-mă, Doamne, să fiu aproape de orice. Şi scapă-mă de visele limbii. Am fost prizonierul literaturii, care aspiră realitatea strângând-o într-un burduf ca pe un gunoi preţios. Eram şi eu, Doamne, copilul celor care scoteau ochii privighetorilor. Eram eu însumi o pasăre umană, o mumie cusută cu sârmă de aur, având unghii de aur şi faţă de aur, dăruind pâinişoare şi poeme scrise pe limbă, înrudit cu steaua din piaţă, cu umbra albinei înecată în ulcior. În zori mi-am acoperit trupul cu vocea. Doamne, ajută-mă să scap de înfăţişări. Dă-mi suflet încins de credinţă, dă-mi ochi de miel. Scoate-mă

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu - Psalmul 28... 229

        Mă nevoiesc, Doamne, pentru gânduri. Căci mintea este cuptorul păcatelor. Tăcerea în care se aud în toată lumea bătăile cuielor, când Domnul şi-a întins palmele peste Cruce luându-ne în braţe, este ceea ce caut iar nu cuvintele care nu se aud, iar nu gândurile care asurzesc. Întoarce-mă, Doamne, la botez, la săditul crucii în suflet. Căci eu lumea o privesc cu ochi de inimă şi cu ochi de gânduri iar nu cu ochi de ochi, mai presus de fire. Iarbă de-o zi este lumea. Citesc psalmul pentru rodirea copacilor şi plec la munte cu chipul lui Dumnezeu pe buze. În zioa mutării capului. Ajută-mă, Doamne, pe mine, cel suferind cu sufletul, ca să nu mă pierzi din av

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu -Psalmul 27... 241

        Am văzut, Doamne, călugări secerând întru Domnul, înşiraţi pe arie, asudând printre roade, am văzut fraţi îngrijind la stână iar apoi ostenind la cântarea psalmilor, ducând în podul palmelor mici biserici de lumină în noaptea de Înviere, strânşi cu toţii în jurul Cuvântului ca în jurul unui nou născut. Doamne, sfinţii Tăi au pus început dimineţii, inimile lor înnoite au înmugurit şi scot mlădiţe, sunt grele de înflorit. Monahul gustă din fapta bună, spunându-şi rugăciunea, el se leapădă de materie, monahul îşi varsă dragostea pentru Domnul şi dă semenului dragostea sa ca mâncare. Oasele lui au mirosul raiului, oase înviate. Miezul sufletului său este miezul cerului. Monahul este al lui Dumnezeu. Doamne, îngerii cântă, spun rugăciuni şi mănân

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu -Psalmul 26... 229

        Doamne, nu fi sfios cu sufletul meu că eu asta fac, Îl înţeleg pe Dumnezeu, Îl învăţ mereu. Fă-mi cuvântul meu de sânge, Doamne, pentru Dumnezeu, că şi Dumnezeu, Cuvântul Lui, de sânge L-a făcut, pentru noi. Căci, prin artere, o icoană a lui Dumnezeu am în fiecare picătură de sânge. Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mândresc, slăbănogeşte-mă ca să mă smeresc, dă-mi patima credinţei ca elice a sufletului. Orb am fost şi mi-a venit vederea sărbătorii. Surd am fost şi am început să Te aud cum taci în mine. Am fost neguţător de cuvinte şi cămătar, acum caut sensurile sărăciei. Mângâie, Doamne, sufletul meu. Căci după primăvara, după vara, după toamna şi după iarna aceasta mă voi duce de aici. Eu, Doamne, am făcut risipă de lumină, aprinzând lihnare şi candele de la focul Duhului neistovit.

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu - Psalmul 22... 239

        Pom al darurilor l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate, ca o frunză îngălbenită, stau în desişul prezenţei Tale. Dă-mi, Doamne, cunoaşterea nemişcată de Dumnezeu, că Tu eşti fântâna fiinţială, eşti muma semnelor şi literelor. Pune-Ţi, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele. Credinciosul este om înflorit. Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui mire îmbrăcat în schimbarea la faţă. Sufletul meu este iedera lui Dumnezeu. Sunt cufundat, Doamne, în afara ochilor mei, în afara auzului, în afara minţii mele, în afara vorbirii şi a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sunt cufundat în sine. Sunt cufundat, Doamne, în nesine. Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. În el i

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu - Psalmul 18... 229

        Doamne, în cuvânt nevrednic şi în cuvânt netocmit şi murdar Te pomenesc. Căci în limbă omenească şi nu îngerească Te găzduiesc. Dar în minte, Doamne, îţi fac locaş de gânduri neîncepute, îţi fac pisc de inimi şi pomeni de sunete şi miresme. Aduce-Ţi-voi, Doamne, jertfă, dragostea mărită, ca un zbor de pasăre grăbită prin aerul de iarnă. Nu mă lăsa la uşile morţii, nu mă lăsa în întunericul cel de afară, cel pentru totdeauna. Sunt un om atârnat în singurătatea lui ca o crisalidă. Nu mă iubeşte nimeni mai mult decât Domnul. El este nădejdea mea. Văd pe Domnul înconjurat de Apostoli aşezaţi în scaone înalte. Înainte de a crea pământul, Dumnezeu a creat Biblia din cer. Lăudat fie numele Domnului, Împărat al literelor în mijlocul cărora se-nmulţi

    Citește mai departe

  • Paul Aretzu - Cartea CU ANLUMINURĂ... 227

     * nu mai puteam să ies din zăpadă şi aveam o sută douăzeci de ani. şi nu mai puteam să ies din moarte. nu mai puteam să ies din îmbrăţişarea iubitei, adică nu puteam să ies din trupul mamei care mă aştepta hohotind de singurătate, cu tâmplarul ei alături, cel cu oase strămoşeşti. maica mea care-mi mângâie părul alb, şuviţele părului meu de lapte. măicuţa mea pe care o ţin în palmă ca un fricos să nu o scap când mă va naşte.  

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile