Derek Walcott - Non abituarti mai... 234
- Cultura
- 11-10-2021 20:59
...
Citește mai departe"On a cloud I saw a child, and he laughing said to me..." W. Blake 1 We want to be playing tag on the green, wearing just shirtsleeves, tidy and clean. If the weather is rainy rather than dry, while doing the homework we want not to cry. We shall finish the textbook with e
Citește mai departeCe-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg. Iar joi poetul iese şi căutând spre soare se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?
Citește mai departeȚin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabila confuzie. Au trecut peste mine Mașini mici, Autocamioane, Tancuri Și tot felul de picioare. Am simțit soarele până la Și luna Pe la miezul nopții. Norii mă apasă cu umbra lor,
Citește mai departeAruncaţi telefonul şi opriţi ceasornicele, iute, Daţi câinelui un os baban să nu mai latre-n curte, Trageţi capacul la pian şi-n surdina marşului funebru Chemaţi bocitoarele, şi scoateţi afară sicriul negru. Aeroplanele să-înşire din cercuri largi de fum Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.Puneţi mătasea doliului la gât alb de porumbei, Iar poliţiştii să poarte mănuşi negre-n trafic şi pe-alei.A fost Nordul şi Sudul meu, a fost Estul şi Vestul ,Zilele de lucru, duminicile – şi tot restul,Amiaza, noaptea, poezia mea ştiută pe de rost, Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost. Să n-aud de stele, suflaţi în lampa lor pentru vecie, Demontaţi soarele şi băgaţi luna la
Citește mai departeCartier al plăcerilor unde cei avuţi aşteaptă mereucu cheltuiala mare aşteptând să se întâmple minuni,restaurantele slab luminate unde amanţii se duşmănesc între ei,cafenele unde exilaţii şi-au stabilit un cartier maliţios;Cu farmecele şi instrumentarul tău suprimaseşistricteţea iernii şi constrângerea primăverii;departe de luminile tale părintele jignit şi pus pe răzbunare,aici se iveşte limpede prostia de-a fi cuminte.Astfel, cu orchestre şi priviri, ne faci curândsă credem în nemărginitele noastre puteri; şi inocentulnebăgând în seamă cade la un moment datvictimă nevăzutelor furii ale inimii sale.Departe, în străzi neluminate tăinuieşti tot ce-nspăimântă;fabrici în care vieţile sunt
Citește mai departe...
Citește mai departe