Lui C. Brâncuși Duhul e-n minți- și pe pământ umbră. Ochii noștri trag stelele în gări. Miresmele au culcat zgomotele, cu adieri ne pipăie câmpia,- mătasea mării pașilor se dăruie,- vântuie vremea prin ramuri greu încărcate, veștile, simte-le, coapte, cad pretutindeni în noapte. Sorii mâinilor cerului i-am întins. Pe mormintele nedeschise împinși ne purtăm fântânile î
Citește mai departe”Zborul, ce fericire!” (Brâncuși) Piatra ce cântă -i semn că mâna se trezește Și se deschide nemărginit, flacără-aprinsă Chemată să domnească peste iarnă, sânii albi Ai lungilor coline șlefuindu-i. De se trezește mâna-n murmur lung De grâne -aduse cu vântul cel curat, Pasărea-nchisă -n somnul tău de-atâta vreme Îți scapă, făurar de minuni, și tu râzi.
Citește mai departePărăsiți-vă grijile toate la uși, iată pasărea lui Brâncuși. Ca să cureți un trandafir nu-i prea mult o dimineață, atâta bătaie de cap îi cere grădinarului hindus. Asta-i o poveste și când veni amiaza o neasemuit de frumoasă fată cu ulciorul pe cap intră în grădină și picură pe trandafir câțiva stropi de răcoare, pe trandafirul hohotind
Citește mai departeAceastă noapte între nopți Între moarte și viață În ciuda slăbiciunii stranii Sufletul meu a plecat Ghidat de Raza Verde Către Sfintele Marii ale Mării Sunetele, cântecele Sunt un popas de tihnă Bucuria de a trăi mă înlănțuie, De dincolo de timp, departe de speranță La Sfintele Marii ale Mărilor. Trad. Doina Doru
Citește mai departePână la îndoială În același cuvânt groaza și crucea drumurilor Cerul negru totuși, totul este apă Înțelepții spun: ”Apa este cea mai impură” și nu îndrăznesc să o compare decât cu viața Râpa peste cuvânt Casă și Moarte Femeie și Întunecime și Drumul este Foc Praballval, Abalval, Oudbalval, Sambalval Nibalval, Parabalval și Nivaha sunt numele vâ
Citește mai departeMulte stele strălucesc acolo sus Ca focurile țigănești pe câmp. Mintea mea zboară acolo, Acolo privesc ochii mei. Nu aș fi putut să mă așez acasă. Ca un mâmz inima mea galopează. Multe stele licăresc acolo sus, Ca focurile țigănești pe câmp. Acolo unde sunt mânjii cerului, Și ea vrea să se ducă, cu ei vrea să muște iarba.
Citește mai departeSe opreau mașini închisepe un țărm cu stuf ciulit,valuri netezeau prin visetors roman și dezgolit.Le-absorbea Guadalquivirul*în cristalul său matur,printre flori stratificate,printre nori reverberând.Copilașii țes și cântăale lumii întristărilângă vechile capotecufundate în obscur.Dar Córdoba nu tresaresub misteru-ncețoșat,chiar dacă ridică umbraaburi din arhitecturi,turnul marmurei și-afirmăsubțirimi de străluciri.Florile de staniu, fine,își revendică suriuldin a brizei șerpuirepe arcada triumfală.Și în timp ce podu-adiezece șoapte-a lui Neptun- traficanții de tutun -fug prin zidurile sparte.IIE un singur pește-n apă,ce unește două inimi:Blânda Córdobă de stuf.Córdob-arhitecturală.
Citește mai departeUn fecior frumos, de trestii,umeri largi, mijloc subțire,pielea măr sclipind în noapte,ochii mari și gura tristănerv de-argint ce se topește,bântuie pustia cale.Încălțările-i lucinderupe dalii prinse-n aer,două ritmuri care cântăscurtul și celestul vaier.Peste țărmul mării-ntinsenu e palmă să-l întreacă,nici stăpân cu-mpărățieși nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăpeste pieptu-i peruzea,noaptea caută câmpia,în genunchi a se ruga.Sună tristele chitarepentru-Arhanghel Gabriel,strunitor de-obscure molii,și ostil pletoasei sălcii.Sfinte Gabriel: Copilulplânge-n pântecul de mamă.Să nu uiți că noi, țiganii,dăruitu-ți-am veșmântul.IIBun-a magilor Vestire,luminată și săracă,poarta stele
Citește mai departeElipsa unui strigăttrece din munte-nmunte.Peste măsliniva fi un negru curcubeusub noaptea albastră.Ay!Precum un arcuș de vioarăstrigătul face să vibrezelungile corzi ale vântului.Ay!(Din peșteri, oameniiîși scot opaițele.)Ay!Traducere Darie Novăceanu
Citește mai departeMâinile mângâierilor meleîți brodară o capăcu flori de micsandreși pelerină de apă.Logodnic tu când mi-ai fost,în albul primăvăraticerau copitele caluluipatru suspine de-argint.Luna-i un ochi de fântână,florile n-au prețuire,bune-s doar brațele talecând noaptea mă frâng de iubire.Traducere Teodor Balș
Citește mai departe