Cultura

  • Mircea Ivănescu - Despre moarte ca revedere... 240

        1.sigur că nu este adevărat. murindnu revezi pe nimeni – moartea este un val lungcare te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă – şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare –şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles,este numai o linişte care se întoarce asupra ei înseşicu un singur ecou – şi acela e-un nimb,ca flacăra lumânării – şi pe urmă luminaîşi pierde orice înţeles – şi pe urmă tăcereaîşi lasă deoparte înţelesul – şi suspendatîn ceva care nu mai are vreun înţeles – şi nimic pe urmă, nicidescărnarea de înţelesuri, plutirea în nimic,cu scheletul nefiinţei, gură în gură,nu mai există. pe urmă nu mai este nici un pe urmădar nici vreun acum, şi nu mai este nici moarte.2.dar moartea este o revedere totuşi – însă de parteaaceasta a ei, cel care rămâne îşi deschide ochii deodată – (şi ceea ce vede atuncidacă are să uite

    Citește mai departe

  • 6 ani de Teatrul Arte dell’Anima! La mulți ani! 281

    Asociația Arte dell’Anima a fost înființată în data de 2 iulie 2015, obiectivul principal fiind descoperirea, susținerea și promovarea unei noi generații de artiști (actori, regizori, scenografi, critici de teatru, dramaturgi, muzicieni, compozitori, coregrafi, dansatori, artiști plastici și arhitecți) cu o atenție deosebită acordată debutanților în domeniile menționate. Astăzi, de ziua noastră, vă anunțăm cu […] The post 6 ani de Teatrul Arte dell’Anima! La mulți ani! appeared first on Paul Dutu.

    Citește mai departe

  • Pe undele scurte ale amorului către lunga undă a morții: „Aici, Radio Eros”, de Alexander Hausvater 322

    „Aici, Radio Eros”, de Alexander Hausvater Editura Integral, București, 2020 Iată-mă-s, în sfârșit, pe teritoriu drag și cunoscut – fascinanta lume a teatrului. Nu, nu voi vorbi despre o piesă de teatru, nici despre un spectacol. Astăzi vă aduc în prim-plan un roman cu puternice accente dramatice și teatrale, totodată,... The post Pe undele scurte ale amorului către lunga undă a morții: „Aici, Radio Eros”, de Alexander Hausvater appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Un altfel de film despre traume, iertare și reconciliere cu sinele: The Wisdom of Trauma (2021) 248

    The Wisdom of Trauma (2021) Producători: Maurizio Benazzo, Zaya Benazzo În ultima perioadă este din ce în ce mai la modă și mai frecvent abordată tema traumelor. Nu știu dacă este neapărat un boom, dar, cu siguranță, este un subiect de actualitate, care ar trebui să ne preocupe. Dau dreptate... The post Un altfel de film despre traume, iertare și reconciliere cu sinele: The Wisdom of Trauma (2021) appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Prea mult trend strică. „Frankissstein”, de Jeanette Winterson 253

    „Frankissstein. O poveste de iubire”, de Jeanette Winterson Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, 2020 Traducere de Vali Florescu Jeanette Winterson este un fenomen în literatura contemporană. Renumită pentru cărți precum „Sexul cireșilor” sau „Pasiunea”, aceasta încearcă prin proza sa să sondeze anumite spații literare incofortabile, fie că este vorba despre abandon,... The post Prea mult trend strică. „Frankissstein”, de Jeanette Winterson appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Dimos Rendis –Ravanis- Fiori... 247

        Cu câtă uşurinţă schimbăm zeii!... Ce mânioşi strivim sub talpă icoane vechi!... Dărâmăm, înălţăm coloane şi temple Vopsim şi răzuim mari bolţi cereşti… E bine, sau e rău? Nici nu mai ştiu… Aşa poate că suntem mult mai liberi, mai neînduplecaţi… (Cum poţi fi liber şi atât de dur?)   Eu sunt cam slab de înger şi ori

    Citește mai departe

  • Eusebiu Camilar - Rămâi să mai ciocnim o cupă 249

        Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfriguratăL-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul răuDin ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime...Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuriVa fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...

    Citește mai departe

  • Petru Creţia -Tu dulce-neagră... 242

      Petru Creţia -Tu dulce-neagră   Tu dulce-neagră, furios amară Esenţă Care bântui arborii şi gândul, Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi, Iluminând pe dinlăuntru pătimirea Şi sfâşiind fragila rezistenţă A clipelor chemate să se ducă Şi să urce În alt timp. Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm

    Citește mai departe

  • T.S. Eliot - Miercurea cenuşii... 281

      Pentru că nu mai am speranţa de-a mă-ntoarcePentru că nu mai amPentru că nu mai am speranţa de-a-ntoarce din loc paginaTânjirii după darul unuia sau după ţelul altuia, nemaitinzând – de ce-aş mai tinde? – să lupt pentru acestea toate.  (Vai, la ce bun vulturul bătrân şi-ar mai întindeAripile lui?) Iar eu aş mai jeli paraginaVreunei domnii?Pentru că nu mai am speranţă pentru că nu mai vrea s-adasteNu mai speră inima mea să mai cunoască infirma glorie-a clipei fastePentru că nu mai credPentru că ştiu că-mi va rămâne-o tainăClipa aceea de adevărată putere efemerăPentru că nu mai pot să beau acolo undeÎn floare-s pomii şi, curată, fântâna-şi dăruie strălimpezile unde pentru că nimicul iarăşi se aratăPentru că ştiu că timpu-i întotdeauna timp

    Citește mai departe

  • Paul Verlaine – Visul meu obişnuit... 241

        Un vis adînc şi straniu adeseori revine:E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată,Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine. Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fineMi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegatăŞi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonatăDoar ea mi-o răcoreşte, cînd plange lîngă mine. Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată?Şi numele-i ? Sonor e şi dulce totodată,Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume. Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anumeA vocilor iubite, tăcute-n depărtare. (trad.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile