Cultura

  • Fernando Pessoa- Oda maritimă... 244

      Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară,Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit,Privesc şi mă bucur să văd,Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând.Apare din depărtare, concret şi clasic în felul său.Îşi risipeşte mult în urmă fuioarele vagi de fum.Avansează încet, dimineaţa intră odată cu el, iar pe fluviu,Ici şi colo, se trezeşte viaţa maritimă,Sunt înălţate velele, remocherele taie apa,Se zăresc mici ambarcaţiuni ieşind dindărătul navelor ancorate-n port.Adie o briză uşoară.Dar inima mea le însoţeşte pe cele ce se văd mai

    Citește mai departe

  • Fernando Pessoa- Oda maritimă... 243

      Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară,Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit,Privesc şi mă bucur să văd,Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând.Apare din depărtare, concret şi clasic în felul său.Îşi risipeşte mult în urmă fuioarele vagi de fum.Avansează încet, dimineaţa intră odată cu el, iar pe fluviu,Ici şi colo, se trezeşte viaţa maritimă,Sunt înălţate velele, remocherele taie apa,Se zăresc mici ambarcaţiuni ieşind dindărătul navelor ancorate-n port.Adie o briză uşoară.Dar inima mea le însoţeşte pe cele ce se văd

    Citește mai departe

  • Nicolae Labiș - Înaintea serii... 250

      Membrană-nfrigurată, sclipind în nesfârșit, Grăbite aripi albe sub cer a oglindit; Cercând în van amarii săi stropi sub val a-nchide Șuierător respiră iar buzele-i lichide. În resemnări de-o clipă ori în fierbinți porniri Se strâng ațâțătoare și se întind subțiri, Răspund cu glas de unde luminii ce se-ascunde Sub bolțile din zare suave și rotunde. Pășim tăcuți- vorbește în locul nostru marea, Amețitor murmură foșnindu-și val de val, Pe față îți răsfrânge, verzuie, scăparea

    Citește mai departe

  • Nicolae Labiș - M-am cufundat în mine... 234

        M-am cufundat în mine la mare adâncime. Afară doar un murmur filtrându-se se țese. Filtrat prin straturile dese. Afară doar un murmur înăbușit se țese Însă aici răsună întreaga-mprejmurime, Mi-i amețit auzul de-a vorbelor mulțime; Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese Filtrat prin straturile dese.   Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți.

    Citește mai departe

  • Mihai Eminescu -Noaptea...... 246

        Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă,Albă ca zăpada iernii, dulce ca o zi de vară;Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoarăGâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,Tu grumazul îmi înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştităŞi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de focPe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijlocŞi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.O! desmiard

    Citește mai departe

  • Mihai Eminescu- Sarmis... 238

      Mijeşte orizonul cu raze depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătateSpre zarea-i luminoasă porneşte să-şi uneascăEterna-i neodihnă cu liniştea cerească.Natura doarme dusă, tăriile în pace.Din limpedea nălţime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneIşi limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.Tot mai adânc domneşte tăcerea înţeleaptă Se pare cum că noaptea minunea şi-o aşteaptă.Deodată luna-ncepe din ape să răsaieŞi pân- la mal durează o cale de văpaie.Pe-o repede-nmiire de unde o aşterneEa, fiica cea de aur a negurei eterne.Cu cât lumina-i dulce pe lume se măreşte.Cresc valurile mării şi ţărmul negru creşteŞi aburi se ridică din fund de văi spre dealuri.O insulă departe s-a fost ivind din valuri,Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare,Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare.Din umbra d

    Citește mai departe

  • Emil Botta- Vei fi judecată după legea florilor... 236

          O Simplitate, un fum,că durerile trec, îmi tot spune...O Simplitate, un fum,în valea frumoasă unde șezum,iubito, ești umbră, îmi spune.O Conștiință, o stea,că-i veșnicie durerea îmi spune...O Conștiință, o stea,că ești durere, iubito, îmi spune,că veșnicia ești, pururea.Și îngerii, o, tu, adormită,pe lut de ivoriu recităși e al pierzării, ecoul nebun:că ești durere îngerii spun.       O Simplitate, un fum,că durerile trec, îmi tot spune...O Simplitate, un fum,în valea frumoasă unde șezum,iubito, ești umb

    Citește mai departe

  • Emil Botta- Iberia... 240

            Muzica Sferelor eradupă umila părere a mea.Ceruri cântând,vitroasele ceruri sunând,incorporale retorici retorizândîn aerul fără densitate,în extramundana puritate,aceste muzici nu le audeburuiana-săraca, ori acel vânturat,ori acel măcinatde un vis nevisat,un vai de mine în ploaia perpetuă,de ploaia mașteră îmbrățișat,de bicele sale,împletitele-n șapte,VAI DE MINEcu elpitic discurs,tinichea de gazdin care gazul s-a scurs.Oricinepiatra mi-aruncă:pentru tine mingea,prinde-o tu, cel sfios,orgolios în zdreanța de aur,în straiul de zdrențe luxos,oricine, oricareauzind glorioasa murmurare:După umila părere a meaFrumusețea este o stea!Și totuși...Castelan fiindcu lati

    Citește mai departe

  • Emil Botta- Dimineața... 232

          Saltă și cîntă, inimă nebună,rupe-te, inimă,-n mii!Voi, ciocîrlii,cu gura mai dulce ca mierea,cîntați-mi pindarice cînturi,ca și eu să mă-nalțla ceruri, în volburi de aur.O, auzi-l, Silvanulîți zice din frunză, Driadă,cîntări fermecate,doar te-o răpi, Frumusețe;dar nimica pe lume nu bate,în lumina clarei diminețe,cîntecul ciocârliei din cer.O, fericire nebună,frînge-te-n chiote, Suflete, Ler!

    Citește mai departe

  • Noi înșine suntem o contradicție: „Oglinda care deformează”, de Jia Tolentino 253

    „Oglinda care deformează”, de Jia Tolentino Editura Litera, București, 2020 Traducere: Irina Bogdan Scris între primăvara lui 2017 și toamna lui 2018, volumul de eseuri semnat Jia Tolentino sondează o serie de probleme legate de autoamăgire și autoperfecționare, raportarea tinerilor la noile medii și realități virtuale, religie, consumul de droguri,... The post Noi înșine suntem o contradicție: „Oglinda care deformează”, de Jia Tolentino appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile