Cum ai putea găsi doar perla uitându-te la mare?Dacă o cauți, fii un căutător adevărat:scufundătorul trebuie să aibă câteva calități –să își încredințeze viața în mâna Prietenului,să își oprescă respirația șisă se arunce cu capul înainte.Traducere: Simona Trandafir
Citește mai departePutem să credem că am scrisceea ce poate fi cititpe aripa unei păsări din visnemărturisit.Putem să spunem că am spusceea ce spune piatra unei pietrecând plângi la cel de al treilea strigăt de cocoșPetre.Putem să spunem că din nouavem o cruce pregătităpe care vom răstigni un ecousau poate această clipită.Vom bate timpul în cuietoc, și, toc-toc...Imaginea ta amăruievom zvârli-o în foc.
Citește mai departeA iubi este poate a învăţa să mergi în lume. A învăţa să stai tăcut ca stejarul şi teiul din fabulă. A învăţa să priveşti. Privirea ta semănătoare A plantat un arbore. Vorbesc pentru că mişti frunzele.
Citește mai departeDin adâncul camerei, din pat, numai paloarea separăfereastra stelară ce s-a-nclinat ferestrei de ziuă avară.Apoi această nouă tinerețe celestăce ziua crescând o atestăaleargă, se-nclinăși la rându-i dispare!Nimic nu mai rămâne pe cerul matinal când tandreleamante îl contemplunimic decât el însuși, cerul, ca exemplude profunzime și de gravitate!Doar porumbeii mai descriu rotundîn cercuri tot mai line lunecândcătre blândețe și singurătate.Traducere Dumitru D. Ifrim
Citește mai departeUn om ce-și îngrijește grădina, așa cum dorea Voltaire.Cel care mulțumește pentru că pe lume există muzică.Cel ce descoperă cu bucurie o etimologie.Doi funcționari care, într-o cafenea din cartierul Sud, joacă șah în tăcere.Ceramistul care pregătește o culoare și o formă.Tipograful ce culege cu grijă această pagină, deși s-ar putea să nu-i placă.O femeie și un bărbat care citesc terținele finale ale unui cânt.Cel care mângâie un animal adormit.Cel ce justifică ori vrea să justifice un rău care i-a fost făcut.Cel care mulțumește pentru că pe lume există Stevenson.Cel ce preferă ca dreptatea să fie de partea celorlalți.Aceste ființe, care nu au știre unele de altele, mântuie lumea. Trad. Andrei Ionescu
Citește mai departeMigrațiile pe care istoricul, călăuzit de întâmplătoarele resturi de ceramică și de obiecte de bronz, încearcă să le fixeze pe hartă și pe care nu le-au înțeles popoarele care le-au executat.Divinitățile zorilor care n-au lăsat nici un idol și nici un simbol.Brazda trasă de plugul lui Cain.Roua de pe iarba Raiului.Hexagramele pe care împăratul le-a descoperit pe carapacea uneia dintre țestoasele sacre.Apele care nu știu că sunt Gangele.Greutatea unui trandafir din Persepolis.Greutatea unui trandafir din Bengal.Chipurile pe care și le-a pus o mască expusă într-o vitrină.Numele spadei lui Hengist.Ultimul vis al lui Shakespeare.Pana care a trasat ciudatul rând: He met the Nightmare and her name he told.Prima oglindă, primul hexametru.Paginile pe care le-a citit un om neînsemnat și care i-au dezvăluit faptul că putea să fie Don Quijote.Un asfințit al cărui
Citește mai departeLa revizitarea răstoacelor de pe Wye într-o călătorie, 13 iulie 1798 Cinci ani trecură; cinci veri, în lungimea A cinci lungi ierni! Şi iar aud Aceste ape, rostogolindu-se din izvoarele lor din munte Cu un dulce murmur mocănesc. – Încă odată Privesc aceste stânci abrupte şi semeţe, Ce într-o neîmblânzită retrasă scenă aduce Gânduri de mai profundă retragere; şi unesc Peisajul cu liniştea cerului. Ziua e sosită când din nou
Citește mai departeFructele, florile, frunzele, au o poveste a lor. Trandafirii, de pildă, sunt o trupă de cavalerie roz, cu nobile, multe drapele desfășurate purtând mesajul unei victorii. Trebuie doar să-ți lipești urechea de pământ sau de peretele subțire, cristalin, al luminii. Trebuie doar să colorezi cu sângele tău obrajii merelor și să fii în stare să dăruiești toate cheile tale păsărilor și oamenilor. București, 22. XI. 1959
Citește mai departeFereastra atârnata în perete- un cer pătrat. Pâinea pe masă- certitudine simplă- o țigară uitată în scrumieră fumegând ca o fabrică în miniatură. În odaia de alături, trebuie să fi fost câteva crizanteme, câteva cărți, pentru că se auzeau pașii cunoscuți, în ritm de iamb, ai unei grădinițe de copii. Curând, un zâmbet cumpătat și modest își așternu umbra albastră pe pâine și stărui apoi în aer, ca o pasăre nemișcată și nevăzută, cu puful înfiorat de fericire, încuvi
Citește mai departeMamă a celui ce nu are mamă, în poala ta Își pune capul durerea universală Și-adoarme, beată de sfârșitul propriei sale trude... Iar mâna ta ține vechea, dar mereu pura Mică batistă maternă Cu care neîncetat ștergi lacrimile lumii. Trad. Dinu Flămând
Citește mai departe