Cultura

  • Nikos Kazantzakis - Raport către El Greco (fragment) 250

        ”După atâţia ani, acum când îmi amintesc aceste bucurii sunt uimit; plăcerile spirituale sunt depozitate adânc în mine, au devenit una cu mine, nu pot fi confundate cu amintirile; din memorie au trecut în vârtejul sângelui, unde trăiesc şi acţionează ca nişte instincte naturale. Când iau o hotărâre, adeseori mă gândesc că nu sunt eu cel care hotărăşte, ci influenţa exercitată asupra mea de o anume pictură, de un anume turn al Renaşterii, de un anume vers înscris de Dante, pe una din străzile înguste din vechea Florenţă. Nu sunt însă bucuriile spirituale, ci alte trăiri, mai aproape de căldura umană, cele care au rămas neclintite în memoria mea şi mă privesc cu atâta tandreţe şi amărăciune. Din întreaga aventură a tinereţii, m-am ales doar cu o pradă săracă, foarte săracă şi foarte modestă: o tufă de

    Citește mai departe

  • Antoine de Saint Exupery- Citadela (fragment)... 242

         ”Dă-mi pacea staulului, îi spuneam Domnului, a lucrurilor bine orânduite, a recoltelor aşezate în hambare. Lasă-mă să fiu, după ce-mi voi fi încheiat devenirea. Sunt obosit de doliul inimii mele, de atâtea ori încercat. Sunt prea bătrân pentru a reîncepe să cresc prin toate vremurile mele. Am pierdut, unul după altul, toţi prietenii şi duşmanii mei, iar pe drumul plăcerilor mele triste s-a făcut lumină. M-am îndepărtat, m-am întors, am privit;  am regăsit oamenii în jurul viţelului de aur, nu interesaţi, ci stupizi. Copiii care se

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga - Giordano Bruno cântă balada permanenței 240

          E acelaşi, nu-s aceleaşi.  E acelaşi unic soare  răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale  alte umbre sunt la rând.    E acelaşi, nu-s aceleaşi.  E acelaşi unic soare  albul inului sorbind.  Să întindă pânza-n iarbă fete,  alte sunt la rând.

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga – În lumea lui Heraclit... 243

        Produs al aerului soarele ar fi  al vremuirii, joc al unor pământeşti stihii, aşa credea-nţeleptul din Efes.  S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,  din aburii fosforescenţi care din mare ies.  Ştiu că iubita mea-i aşa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineţi.  S-alcătuieşte din lumini pe care nu le-nveţi, se înfiripă din splendori pe

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga- Lumina raiului... 231

          Spre soare râd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume şi-s păgân! Dar oare ar rodi-n ogorul meu  atâta râs făr-de căldura răului? Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,  de n-ai fi frământată, Sfânto,  de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga – Stelelor... 248

        C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi  în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, şi flăcări de ardoare  îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.  Fiori ce vin din ţara voastră, îmi sărută  cu buze reci de gheaţă trupul  şi-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?  Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singurat

    Citește mai departe

  • Lucian Blaga- Înfrigurare... 246

          Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie:  licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri  creşte luna.   Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine  şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui  ţi-adun în inimă surâsul.  Gura ta e strugure-ngheţat. Numai marginea subţire-a lunii

    Citește mai departe

  • Toivo Pekkanen - Peştele... 247

      Sunt hoinarul singuratic al oceanului necuprinsCunosc transformarea culorilor şi tăcerea universului meu.dar numele nu mi-l cunosc.Ştiu toate vietăţile ce mişună în drumul meu,ştiu care varietate va fi jertfită foamei de mine,ce pântec va îndestula carnea mea -dar ţelul călătoriei mele nu-l ştiu.Cunosc întinderea uriaşă a universului meu,îmi sunt familiare sumedenii de ţărmuri,gurile fluviilor unde îmi lasicrele, fără să ştiu vreodată dacă ele vor fihrană pentru alţii sau o nouă viaţă.Simt înaltul şi simt adâncul,între ele sunt nevoit să înot până la sfârşitul vieţii.Nu mi-e străină osteneala, odihna, somnul şi deşteptarea,pacea o cunosc, toate treptele bucuriei, frica şi gheenele spaimei,dar naşterea mea cunoaşte numai înaltul,moartea mea cunoaşte numai adâncul. Trad. Petre Stoica

    Citește mai departe

  • Johannes úr Kotlum- Cântecul pastorului... 233

      Din creştetul munţilor vin turmele melecu coarne şi copite despicate şi cozi înnodate,berbeci cu coarne scânteietoareşi pe dealurile verzi se rostogolesc torenteleşi costişa e-nmiresmata de trestiile parfumate.Vai mie, vai mie, mieluşeii mei tineri!Vine iarna cu zăpadă şi Crăciun,iarba rumegaţi-o şi behăiţi în beznă,până când mielul se face noaten!Vai, voi, berbecilor falnici!Şi turmele mele aleargă pe bolta cerului,dragi vietăţi cu lână moale, albă asemeni zăpezii,cu coarne şi copite despicate şi cozi înnodateşi cu preamoale lână pentru veşmintele sfinte.Ca un torent dalb-luminos de pământească fericire,ele se înşiruie chiar la ieslea Domnului.   Trad. Petre Stoica

    Citește mai departe

  • Mevlana Jalaluddin Rumi - Atunci când oceanul este agitat 226

        Atunci când oceanul este agitat (și plin de valuri),nu mă lăsați doar să-l ascult.Lăsați-l să se spargă în interiorul pieptului meu!Traducere Iulia Bontaș ...

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile