Bună ziua... Bună ziua trandafirule, ce pe undeva tu îmbălsămezi aerul cu parfumul tău Bună ziua apă, ce curgi cine știe pe unde Bună ziua pădure, ce undeva tu cânți Bună ziua...bună ziua Greieri, fluturi, păsări...bună ziua Un adorator al dimineții vă trimite ochii lui Într-o insulă singuratecă-un fel de leagăn maritim-
Citește mai departe”Am cunoscut un bătrân grădinar care-mi vorbea despre prietenul lui. Trăiseră amândoi ca frații timp îndelungat, înainte ca viața să-i despartă, bându-și împreună ceaiul de seară, aniversând aceleași sărbători, căutându-se unul pe celălalt pentru a-și cere sfaturi sau a-și face destăinuiri. Desigur, aveau puține să-și spună. Și mai degrabă îi vedeai plimbându-se după ce-și isprăveau munca, privind, fără să scoată un cuvânt, florile, grădinile, cerul și arborii. Dar dacă unul dintre ei clătina din cap pipăind vreo plantă, celălalt se apleca la rândul său și, recunoscând urma omizilor, clătina, de asemenea, din cap. Și florile frumos deschise le ofereau amândorora aceeași plăcere. Dar s-a întâmplat ca un negustor să-l anagajeze pe unul dintre ei, iar el s-a alăturat pentru câteva săptămâni caravanei acestuia. Jefuitorii de caravane, apoi întâmplările existenței, răz
Citește mai departePatrick, debutul în lungmetraj al belgianului Tim Mielants (cunoscut pentru serialele Peaky Blinders, Legion și The Terror), premiat la TIFF anul trecut pentru cea mai bună regie, este lansat în cinematografele din România pe 25 iunie. Lansarea filmului e precedată de două avanpremiere la București, în seara de marți, 22... The post O tragicomedie fără pudori: Patrick, din 25 iunie în cinematografe appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeBucharest International Film Festival a anunțat parte din programul celei de-a XVII-a ediții, care se va desfășura între 3 – 12 septembrie 2021, în București, în cadrul unei recepții ce a avut loc pe 11 iunie, la Palatul Elisabeta, în prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României, a echipei... The post Bucharest International Film Festival invită tinerii cineaști să se înscrie la Masterclass de scenaristică și regie appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeScoica de trandafir dormind în rouăVântul a lovit-o cu un bob de nisipȘi umedă o perlă așteaptă să se nascăBolnavă înăuntru.Trandafirul aude, trandafirul aude,Genunchii degetelor mele s-au rugatAtât de mult, așa de sfânt asearăLovind în discul său înflăcăratMâinile mele l-au trezit din somnȘi-a venit să-mi deschidăCel care locuiește înlăuntruȘi peste miezul său ascuns e domn,Trandafirul aude, trandafirul aude,Pavilionul său regescEu l-am întrezărit o clipă.Ce câini de vânătoare,Lungi panașeAproape semințeÎn curtea dinlăuntru lărmuiesc.Trandafirul aude, trandafirul aude,Pe trepte nesfârșite am urcatPe lespezi de petale,De la cămările cu miereÎnspre terasele cu vântPână când m-am visat și euUn bulb negru din miazăziÎnfășurat într-o tunică subțireDe miresme străveziiStins colorate.Deasupra un pieptar de zaleDesfoliate noaptea
Citește mai departeUnde se scurge mercurul, vă întreb, domnilor fizicieni,spre ce măruntaie ale pământului se grăbește dânsul,de ce e cuprins de atâta grabă, el, unicul ce areatâta greutate, vă rog, bunilor fizicieni, unde fuge mercurul;De ce uneori nu mai vrea să ne slujească, de ce-i cuprinsde panică, așa cum sunt uneori șoarecii și păsăretul,de ce nu mai stă în oglinzi, în recipiente, de ce nune mai reflectă obrazul, unde naiba are el de mers.De ce să tot fugim după el, cu o sugativă în mână,sau un cornet, e mai rău, vă spun, decât un mânzde ce nu se lasă încălecat de o foaie de hârtie, deo radiogramă, ne scapă printre degete, unde se duce.Vă rog să mă ajutați, domnilor fizicieni, sunt unpoet cuviincios, naturist, tradiționalist, îmi plac băuturiletari din fructele pădurii și mesele sărbătorești, nu mă preaîndoiesc de cuvinte, el de ce se îndoiește de mine
Citește mai departeCăutam vetrele unei Europe primarecăutam miezul roşu al Sicilieiîntr-un început de varădornic să pipăi sâmburii negri ai unui anotimpîn afara anului,când comerţul cu fructele Paradisuluie în creştere prin pieţele gălăgioase ale Sudului.Vinerea cenuşii am ales-o pentru plecarevegheat de noroc, dar pândit de neşansăasemeni peştelui-spadă tras la cinci dimineaţaîntre Tunis şi Mazara del Valloînroşind apele Mediteraneipăstrând între spinii înotătoarelor dorsalealge africaneşi grăuncioare de aur din caravelele scufundate alefostei Case de Suabiapieptănând pletele timpului. (din vol. Proba cu polen, 1984)
Citește mai departeProba cu polen se pare prietene că e cea mai sigură,el se depune în noi din nu știu ce tainice Începuturine îmbibăm cu polen de când ne naștem în lumeși asemeni albinelor unși cu mirul grădinii pe fruntesilabele noastre fragede zumzăie-n graiul primordial.Sau poate mai dinainte părinții noștri presimt grăuncioarelestaminelor zburând nevăzute prin aerul limpedemână în mână viitorii părinți străbat o livadăși crengile primăverii unduie peste creștetul lorpolenul așteaptă doar anotimpul rodirii.Proba cu polen se pare prietene că e cea mai exactăAceluia găsindu-i după mii de ani giulgiul cu urmede sânge, firicele din perii bărbii și dovada supliciuluii-au refăcut Chipul, Statura și Vârsta aceasta din urmădupă anii polenului mărturisind fără greș.Polenul se strecoară pretutindeni în țesuturile taleîn curtea uzinei se scutură din ulmii săracipe sprâncenele muncitorului
Citește mai departeAm fost primit cu bunăvoință de mic la Curtea Medicilor,acum intram, după douăzeci de ani, pe sub vechiul portal,se schimbaseră multe, dar nu pentru mine, nu mai eraucrengile de măcieș ascunzând o poartă zidită, abstractă.Ducea spre Depozitele Bibliotecii, spre foișorul său straniuacoperit cu ardezie și cărămizile-aparente ale veaculuiîntr-un fraged amurg năluceau ochilor mei de copiltratate severe cu topografia corpului amănunțită.Nu Columb, Harvey a fost eroul adolescenței mele,marile descoperiri anatomice erau descrise cu lux deamănunte exotice în volume legate-n piele de vițel.Eu nu pe Vasco de gama l-am admirat mai întâiPe blândul Michel Servet, sfârșind pe rug. Sărăcia șirugul sunt prețul se știe. Numai brazii erau acum maipuțini și tăiaseră tufele acelea rotunde, tunse exact,care dădeau locului un aer de Versailles.Ferestrele-aseptice strălucitoare hublouri ale sălii de operații
Citește mai departeCarnea mea toată este o lumânareDar eu sunt flacără într-un cer străveziuCa păsările mortVoi cântări mai mult decât viu.Ochiul arzând se hrănește din cearăȘi face un strop de rouă fierbinteOdată am știut să zbor, odată,Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.Trupul meu întreg este o lumânareDupă ce se va fi scurs toată în țărânăȘi flacăra se va topi în albastruVeți mai simți o arsură pe mână. (din vol. Umbria, 1971)
Citește mai departe