Dentro de 2 meses, el sábado 16 de noviembre, a partir de las 19:30 horas, tendrá lugar la presentación de mi nuevo libro, Ayla, en el muy conocido despacho de HUERGA y FIERRO Editores con la presencia del excelentísimo traductor Mario Castro Navarrete, del autor del prólogo, el grandíssimo poeta Escandar Algeet, de los monumentales editores Charo Fierro & Antonio J. Huerga, además de la
Citește mai departeMis libros ...Cărțile mele ...My books...Mes livres...Meus livros...мои книги...我的书... הספרים שלי 1. Tratado de psiquiatría - Ed. Vinea - 1999 (ro) 2. Ataque de pánico (libro electrónico) - Ed. Noesis - 2000 (ro) 3. El poema torre - Ed. Museo de la Literatura Rumana / A.S.B. - 2001 (ro) 4. Ataque de pánico - Ed. Museo de la Literatura Rumana - 2002 (ro) 5. El poema torre (libro electrónico
Citește mai departeExistă cu siguranţă două Românii. Două lumi diferite, trăind în paralel şi de multe ori neştiind una de cealaltă. Întîmplarea face să împartă acelaşi timp şi același spaţiu. Două culoare distincte, despărţite de un zid gros şi impenetrabil. Oameni care totuşi respiră acelaşi aer, îşi fac de multe ori cumpărăturile în aceleaşi magazine, fără să se vadă unii pe alţii, într-o indiferenţă totală. De o parte c
Citește mai departeM-am convins de adevărul zicalei Omul sfințește locul, participînd la sfîrșitul săptămînii trecute la Festivalul Literar-Muzical Oikos de la Jimbolia și Comloșu Mic. Cîțiva oameni tineri și inimoși alcătuiesc o comunitate extrem de frumoasă și reușesc să construiască lucruri durabile pentru semenii lor. Jimbolia, un oraș cu doar 10.000 de locuitori și cel puțin patru naționalități, are o viață culturală animată, cu evenimente organizate în cele șase muzee ale orașului. Impresiile sînt puternice și toți oamenii pe care i-am întîlnit îl continuă î
Citește mai departe- Cum să plecăm? De ce? - Au bătut tobele toată noaptea, focul se întinde din ce în ce mai mult. Trebuie să plecăm. - Unde? - Unde vedem cu ochii. Tu mai știi...? - Ce? - Să găsești apă... O privi ușor confuz apoi râse stânjenit. Nu, nu știa cum să facă. În tinerețe găsise o baghetă de lemn, din cele care vibrau în mâna vraciului, atunci când acesta căuta locurile în care apa susura pe sub pământ. Mă rog, găsis
Citește mai departe...
Citește mai departeTrecând prin ușă, viteza sunetului scădea treptat, muzica lingându-mi încet urechile. În fiecare seară, după ce se retrăgea în camera lui, urcam tiptil și mă așezam pe trepte, cu spatele lipit de zid. Scara în spirală era și ea ca o cochilie de melc, ca interiorul urechii mele, unde se răsuceau lung sunetele. În fiecare seară înainte de culcare, el asculta muzică în camera lui iar mie îmi plăcea să trag cu urechea. Desigur, aș fi putut să intru și să-i cer să ascultăm împreună. Sau aș fi putut asculta aceleași piese în camera mea. Nu, nu era același lucru. N-ar fi sunat la fel. Ca și ciocolata: cea furată are alt gust decât cea împărțită. Îmi plăcea să-mi imaginez o serie de povești cu el în rolul principal, povești care se desfășurau pe fundalul sonor al alegerilor lui din fiecare seară. Uneori îi azeam respirația accelerată, semn că și el trăia intens în poveștile sale. Alteori îl auzeam sau mi se părea că îl aud râzând sau plângând, vorbind cu
Citește mai departeFemeia învârtea ritmic lingura în vasul cu cocă moale. O învârtea în sens invers acelor de ceasornic, ca și cum ar fi vrut să dea timpul înapoi, până înainte de plecarea lui. Privi o clipă lungă pe fereastră, adăugă apoi un praf de zahăr vanilat, oftă și schimbă sensul, amestecând acum în sensul acelor de ceasornic. Ca și cum ar putea să-l facă să se întoarcă mai devreme... Izul de vanilie îi pătrundea ușor în nări încercând să o liniștească. Dar liniștea era arc întins până la poartă, până când poarta se trânti. Bărbatul se opri în prag, mare și neîndemânatic. Nu mai știa să facă pasul mai departe, parcă mai degrabă ar fi făcut un pas înapoi. Mirosul de vanilie îl destinse puțin. Nările ei flămânde adulmecau lacom mirosul lui, miros care îi amintea de el, cel de dinainte. Doar că mirosul nu mai era același: omul ei de dinainte de război mirosea a salvie și levănțică iar omul pe care îl ținea acum în brațe mirosea a metal încins. Ridică privirea
Citește mai departeLittle wonders. As people grow up they grow out of fairytales. The fairytales that we are told when we are little as supposed to teach us about notions as courage, sacrifice, love, but not all of them are empowering for both genres. Princesses are supposed to wait for the arrival of a brave knight and often are portrayed as being fragile, naive or even asleep (just think of Snow White and the Sleeping Beauty). The incumbent idea of salvation/rescue makes them weak, passive. The greatest gift they possess is their beauty. It is true, nonetheless, that in recent years a new prototype of young girl/woman began to be seen more frequently in Disney productions for example. But it is only a budding concept. What I appreciate in a fairytale is thus, not the feminine portrayal of the main character, but the sense of wonder and magic and the idea of everlasting love.
Citește mai departe