Literatura

  • Menaj a trois... 270

    de obicei evit sa folosesc cuvinte mari, dure, dar asta nu inseamnă că ele nu există pur şi simplu sunt momente când le ignor. dar nu şi azi lucrurile cele mai interesante mi se întâmplă de obicei în pat cumva între noapte şi zi, cumva între viaţă şi moarte când am simţit că nu sunt singur. eram eu, nefiinţa şi fiinţarea şi ambele, atât Moartea cât şi Viaţa căutau să-mi intre-n voie ridicându-mă până la incanderscenţă şi deconectându-mă până la rapaos jocul în sine e dureros pentru că pierzi controlul asupra lor

    Citește mai departe

  • lampa fermecată și duhul memoriei... 273

       să fie lumina! și atunci am văzut trupurile ostenite  strălucind în roua bucuriei împărtășite  și răsuflarea curgea alene  și atunci am înțeles că este bine    o clipă de singurătate! și orele plecau în pribegie  convoi gârbovit, ducând puținul salvat  și cerurile plângeau tăcut  și m-am bucurat regăsindu-mă viu printre vii    cântă! și frunzele țeseau vălul pe care stelele c

    Citește mai departe

  • eu am răbdare... 268

       moartea știe și m-așteaptă și nu vrea să încurce lupta dreaptă  la dreapta și la stânga cuvintele se-așează  și-n sinea mea le adresez îndemn care îmbărbătează    linia vieții, un surâs, renaștere în tăcere  pentru cei mai mulți linia vieții este continuu ascendentă  indiferent dacă urci un munte, o zi, o idee  pentru ceilalți, linia vieții este o șerpuire continuă  meandre pline de osteneală prematură  stagnarea se îmbrăca în

    Citește mai departe

  • Din taina funigeilor topiți în noapte... 265

       Nu. Cuvintele nu mai contează. Așa că poți să spui orice. Nu mă rănești  Uitare.  Nu poți spune așa ceva. E inuman. E răutăcios  Ignorare  Tu? Tu să mă ignori? Cu ce drept? Cine îți dă voie?  Abandon  Eu nu am fost abandonat așa că nu-ți permit. Și nici nu am abandonat  Luptă  Știi bine că eu nu lupt. Îmi repugnă. Sunt pacifist convins  Singurătate  Eu nu sunt singur. Sunt în

    Citește mai departe

  • de unde izvoraste dragostea?... 270

    iubeste-mi cuvintele caci ele imi imbraca trupul si tacerile iubeste-mi tacerile caci ele ma spala de toate vrutele si nevrutele iubeste-mi trupul caci din el izvorasc bucuriile si cuvintele iubeste-ma si vei inflori intrebandu-te unde sunt dincolo de cuvinte sunt eu curcubeul si dincolo de mine sunt toate tacerile si uitarile dar lumina? vei intreba cautandu-ma sub mantia neagra acolo unde noaptea se strange iernand daca mi-ai da coaja la o parte ai gasi ceea ce nimeni nu a vazut, miezul negru pulsand spasmodic

    Citește mai departe

  • cotidian... 268

       serata s-a terminat. e timpul să mergi acasă  și mai aveam atâtea de spus  convins că rădăcinile mor fără mine  iar drumul meu urma doar poteca lunii  aceeași, de mii de ani ce când luna e la apogeu    Bono a mers la Elisee să se întâlnească cu Macron  problemele ONG-ului erau mai importante decât problemele mele  și ascultam radioul în timp ce așteptam la semafor  dar se pare că străzile preferă sensurile giratorii

    Citește mai departe

  • cândva, o margine îndepărtată... 250

        da. eu am auzit ursitorile țesând în cuvinte pierdute ceea ce numai ele știau să facă  și chiar dacă am uitat mare parte, știu că nu eram sortit să fiu buricul pământului  acela fusese destinat altuia mai norocos, fiul preaiubit al Parcelor  iar mie, drumul, sortit mi-a fost să-l calc și să-mi iau urmele să nu se știe  zigzaguri, arabescuri, cercuri și uitări, aproape și departe, aici și dincolo de zări  poate că totuși umbra mea, nelestata, se va ridica dincolo de eul anchilozat  depășind tărâmul spaimelor, trecând de cealaltă parte a fricii

    Citește mai departe

  • amintiri din copilărie... 268

       multe fotografii capătă o tentă gri pearl ori sepia sau se estompează  dar amintirile mele sunt gri mucegai ca și cozile de noapte  vara dormind pe o ladă de lemn, iarna suflând în mănuși și-așteptând să vină    dar și strada era plină noi, de leapșa, fotbal, tenis cu piciorul, de-a ascunsa  și țară, țară vrem ostași... abia mai tarziu am văzut ce înseamnă  armata și frigul  dar aceea deja nu mai e copilărie și totuși, conserva chinezească de carne de porc era bună    

    Citește mai departe

  • Pădurea spînzuraților sau Cum să faci un spectacol poetic, dramatizînd un roman 275

    Festivalul Național de Teatru, aflat în plină desfășurare la București, propune printre multele spectacole obligatoriu de văzut, adaptarea pentru scenă a romanului Pădurea spînzuraților. Am văzut spectacolul la începutul acestui an și am rămas impresionat. Timp de trei ore și jumătate am trăit acțiunea de pe scenă ca și cum aș fi fost personaj în piesă. Am scris atunci următorul text: Liviu Rebreanu revine la Teatrul Național, acolo unde a fost î

    Citește mai departe

  • Hai s-o facem!... 320

    Lavinia Pârvu- Ești aici sau mi se pare? Urmăresc în gând pașii tăi fierbințiSimt cum respiri, cum mergi, totul e electricPărul, umbra, umerii vreau să ți atingSă ne privim și să dansăm într-un spațiu cosmicSă ne luăm măștile și să ne spunem cine suntemSă ne justificăm sfârșitul prin amor În nuanțe de gri păcatul să-l comitemSă nu n

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile