Vâltoare. De sentimente amestecate cu viață. Viața de zi cu zi. Ora 6 dimineața, momentul în care sună afurisitul acela de ceas, nu va aștepta niciodată ca inima să se liniștească după o noapte în care în suflet ți-a fost cod portocaliu de palpitații și emoții. Pământul se învârte în continuare chiar și atunci când îți tremură genunchii de frică. Frică de prea mult bine ca să meriți.

Acum trei săptămâni, mi-am cuibărit lumina în fiecare colț întunecat al sufletului. Prima licărire a fost o ghirlandă de becuri colorate, înghesuite într-un borcan în care cândva stăteau înșirați niște castraveți cornișor. Apoi, a apărut Veioza. Marea Veioză ce avea ca scop să elibereze de întuneric cea mai creativă cămară a minții și în care nimeni, în afară de mine, demoni și îngeri, n-a pășit vreodată. Apoi, au venit ledurile cu cârlige, de care să îmi agăț amintirile. 16 cârlige și mii de amintiri. Am de und...