Am închis ochii și am dat-o pe gât. Am strâmbat din buze, obraji, ochi, am strâmbat din toată ființa mea și am înghițit. Am simțit-o cum se strecoară prin toate cotloanele sufletului. Cum arde. N-am stins-o cu nimic. Am lăsat-o să se scurgă prin mine, să îmi îmbrățișeze măruntaiele. De atunci au trecut 35 de zile și jumătate.

Încă arde!

Despre ea știu doar 9,5 oameni. Restul s-au evaporat brusc, așa cum se evaporă Mona în care ne scăldăm de prea multe luni. Însă nimeni nu știe de ce am dat-o pe gât cu adevărat.

6 luni. Declic după declic.

Noroaie transformate în nisipuri mișcătoare. Incertitudine. PANDEMIE! M�...