Ne petrecem întreaga viață în cușca precauției. Gratii de neîncredere ne încarcerează, ne țin blocați într-o lume în care zâmbim chiar și atunci când poate am vrea să nu mai fim. Să nu mai existăm. Să nu mai rănim. Să nu ne mai doară. Dacă ar fi să îmi aleg ultimele cuvinte, acelea ar fi: „Atunci când umanitatea nu se va mai ascunde, ci va fi sinceră în adevăratul sens al cuvântului, nimeni nu se va mai sinucide”.
Oamenii nu mor de durere. Ei mor de dezamăgiri. Mor de promisiuni false neîndeplinite. Mor de vorbe care îi mint că ei contează când, în ochii celor care le rostesc, viitorii morți nu au nicio valoare.
Și ce ar fi viața dacă ar fi să o definim?Viața e un joc la bursa sufletelor. E un pariu la Loto în care, uneori, nimerești 3 numere din 6 și ești fericit. Ești fericit pentru că crezi că de data aceasta, �...