Să nu plângi. Să nu îndrăznești. Ai voie să-ți lași sufletul să plutească în derivă prin mări înspumate de tristețe. La naiba, ai voie chiar și să-ți ciuruiești inima cu cuțite modelate din litere mucegăite. Ai voie orice atâta timp cât nu plângi cu voce tare. Fă ce vrei în interiorul tău. Zbate-te, rupe-te, distruge-te. Sinucide-te. Dar niciodată, niciodată să nu plângi.

Să nu plângi. Să nu îndrăznești. Să nu scoți din tine niciun sentiment pe care legile îl consideră indecent. Să nu iubești.

Să nu plângi. Să nu verși vreo lacrimă atunci când mintea îți este înecată de negură. Să nu îndrăznești.

Să nu plângi.

Nori plini de scâncete se adună la orizont. Așezați în formație perfect aliniată milimetric, se lasă purtați de adierea agoniei. De departe, neuronii așezați cu migală în materia cenușie, încep să se agite neliniștiți. Într-o nepăsare ...