Noi înşine suntem robii voştri
de dragul lui Iisus. (II Corinteni 4,
5)
Se spune despre un faimos pictor care
a pictat plafonul catedralei „Sfântul Petru”, că şi-a prins de
boneta pe care o purta pe cap o mică sursă de lumină, pentru ca să
nu-i cadă umbra pe pictură. Ar fi bine dacă am urma şi noi acest
exemplu, pentru ca umbra noastră să nu acopere lucrul pe care îl
facem. Să ne situăm faţă de acest lucru într-un raport în care eul
nostru să nu se proiecteze nicicum pe el şi pentru ca tot lucrul să
fie făcut în numele lui Hristos. Nu este uşor, fireşte, ca atunci
când îţi îndeplineşti obligaţiile să faci abstracţie de tine, de
starea de spirit în care te afli. De obicei ispita este mare.
Împrejurările nu se arată întotdeauna aşa cum ni le-am dorit. Avem
impresia că nu suntem apreciaţi, că nu ni se acordă consideraţia pe
care o merităm. Începem să ne simţim jigniţi şi egoismul ne scade
râvna pentru ceea ce facem, creează disensiuni între noi şi
colegii noştri. Fireşte că în aşa ceva nu este nimic creştinesc.
Chiar dacă suntem defăimaţi, chiar dacă ni se subapreciază munca în
mod real sau ni se pare nouă că este aşa, nimic nu trebuie să ne
micşoreze râvna şi perseverenţa în îndeplinirea
datoriei.
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia,
2008
