În București au supraviețuit până astăzi doar trei case construite înainte de 1800: Casa Melik de pe strada Spătarului, fostul metoc al mânăstirii Pasărea de pe strada Popa Rusu și casa de târgoveț de pe Calea Șerban Vodă. Doar primei dintre acestea i s-a redat înfățișarea de altădată, fiind restaurată temeinic în vederea transformării în muzeu. Motivele pentru care avem atât de puține locuințe care depășesc 200 de ani de vechime sunt multiple. În primul rând, marea majoritate a caselor de la acea vreme erau construite din materiale perisabile (lemn, lut, chirpici), iar unele erau bordeie săpate în pământ, cu acoperiș de stuf. Cutremurele, incendiile și inundațiile frecvente din Bucureștii de acum două veacuri au făcut ca cea mai mare parte dintre case să fie distruse. A urmat apoi modernizarea orașului, care a transformat, treptat, capitala noastră dintr-un sat imens cu iz oriental într-un oraș care semăna din ce în ce mai mult cu marile metropole occidentale. Multe dintre casele vechi de pe ulițele prăfuite au fost dărâmate de proprietari sau de autorități, pentru a face loc unor locuințe moderne, aliniate la străzi drepte, pietruite, cu iluminat stradal. Mai târziu, cea mai mare parte a caselor vechi care încă se „încăpățânau” să stea în picioare, multe de o valoare arhitectonică și istorică deosebită, au fost demolate de regimul comunist.

Casa de târgoveț aflată pe Calea Șerban Vodă, la numărul 33, construită în jurul anului 1790, păstrează și ea înfățișarea din epoca fanariotă, însă doar pe trei dintre cele patru laturi ale sale, fațada de la stradă fiind modificată în anii 1883-1896. Ca stil, ea seamănă cu casa lui Ivan Prodan din Ploiești, despre care am vorbit în articolul precedent, remarcându-se prispa de pe două laturi ale clădirii (era inițial pe trei), stâlpii de lemn ornamentat și cerdacul pe sub care se intră în locuință. Calea Șerban Vodă se numea odinioară Podul Beilicului, întrucât aici se afla beilicul, locul unde erau găzduiți beii, demnitarii otomani veniți cu diverse misiuni aici. Acesta era drumul principal pe care se călătorea spre și dinspre Giurgiu și Istanbul. Pe Podul Beilicului veneau cu alai domnitorii numiți de sultan, procesiunea lor oferind un spectacol la care se strângeau bucureștenii cu mic, cu mare. Casa despre care vorbim se afla în mahalaua Slobozia, între bisericile Slobozia și Sfântul Spiridon Nou.

Nu se cunosc toți proprietarii care au deținut de-a lungul timpului această casă. Primul pe care l-am identificat este avocatul Grigore Stănescu, care locuia aici dinainte de 1877. Pe Planul Borroczyn realizat cu trei decenii mai devreme se poate vedea că locuința fusese mai lungă cu câțiva metri față de dimensiunile pe care le avea acum un secol sau astăzi. Acesta este rezultatul faptului că avocatul Stănescu a dărâmat prispa de pe latura de la stradă, iar fiicele sale au micșorat aceeași parte a casei, construind o nouă fațadă, în stilul neoclasic care era la modă la acea vreme. Forma actuală a casei a fost dictată pe de o parte de dorința proprietarilor de a avea o locuință cu aspect modern, mai puțin țărănesc, iar pe de altă parte de eforturile Primăriei de a alinia străzile orașului.

Ulterior, publicațiile de epocă menționează diverse persoane care locuiau în această casă, deși, cel puțin până în 1911, ea s-a aflat în proprietatea moștenitorilor avocatului Grigore Stănescu. De exemplu, în 1906, aici trăia un precupeț pe nume Theodor Bărbulescu. Mai târziu, în anii ’30, în casa de pe Calea Șerban Vodă a funcționat atelierul de tapițerie al lui Simion Margulescu. Nu am aflat însă dacă acesta cumpărase clădirea sau doar o închiria. Cert este că nu se îngrijea de construcția în care își desfășura activitatea, astfel că, în 1941, Serviciul Sanitar al Capitalei a amendat „Tapițeria Simion Margulescu din Calea Șerban Vodă 33 cu 5000 lei, pentru că are closetul înfundat, nu a construit sobă și nu are ventilație”. Astăzi casa se află în proprietatea statului, în ea funcționând birouri ale Institutului Național al Patrimoniului.

Andrei Popescu

Bibliografie:
Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale, fond Primăria Municipiului București, Serviciul Tehnic, dosar 1147/1896.
*** Anuarul Bucurescilor pe anul 1892-1893, București, 1892.
*** Anuarul Bucureștilor pe anul 1906, Institutul de arte grafice „Carol Göbl”, București, 1906.
*** Carte de adresse a Bucurescilor, București, 1883.
„Gazeta municipală”, anul X, nr. 497, 16 noiembrie 1941.
„Monitorul oficial”, nr. 60, 16/28 martie 1877.
Grigore IONESCU, Arhitectura populară romînească, Editura Tehnică, București, 1957.
N. IORGA, Istoria Bucureștilor, București, 1939.
Alexandru POPESCU, Casele și palatele Bucureștilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018.
Simina STAN, Casa de târgoveț din Calea Șerban Vodă nr. 33, în: „Jurnalul național”, 3 octombrie 2009.

„Oameni și locuri din trecut” este un blog partener al proiectului „Scriem istoria ta”. Puteți solicita realizarea unor articole pe teme de interes pentru dvs. (atâta timp cât ele se potrivesc cu tematica blogului) folosind formularul de contact de pe site-ul scriemistoriata.com. Dacă doriți să sprijiniți blogul, o puteți face cumpărând cărțile „Călătorind prin istorie, alături de strămoși” sau „Petre P. Carp la Țibănești” și achiziționând e-book-ul „How to Find Your Ancestors from Bucharest”. Detalii despre aceste volume puteți afla dând click pe imaginile de mai jos. Puteți, de asemenea, să împărtășiți articolele cu prietenii sau rudele dvs., ajutând astfel blogul să ajungă la cât mai multe persoane. Vă mulțumim!