Din
experiențele mele cu poliția locală barceloneză. Începusem cel
de-al doilea master, iar ca să mă întrețin, lucram într-un mic
hostel, chiar în centrul orașului. Într-o dimineață, acum 6 ani,
cred că era ora 7.00, ieșisem la intrarea principală. Îmi aduc
aminte că era o zi călduroasă, probabil la sfârșitul primăverii.
Sorbeam din cafea și priveam trecătorii. Nu știu cum se face, dar
când m-am ridicat de pe băncuța pe care eram așezată, am observat
un om sprijinit pe unul dintre pereții exteriori ai localului. Nu
se putea ține pe picioare, avea hainele motolite, părul dezordonat,
cred că era din Cuba sau din Guineea, după accent. Murmura ceva și
avea o sticluță cu un lichid colorat lângă el. Nu trec mai mult de
10 minute, că apar Els mossos d’esquadra, cei de la poliția locală
și încep să-l ia la întrebări: unde își petrecuse noaptea, ce făcea
acolo, dacă nu a avut legătură cu un furt din cartier. Individul nu
zicea nimic, bălmăjea ceva nedescifrabil, mișcându-se de pe o parte
pe cealaltă. Atunci, unul dintre polițiști îi spune să stea drept
pe un ton autoritar și începe să-l atingă cu bastonul de cauciuc.
Un pic cam cherchelit, omul nu reacționează și cade jos. Cei trei
polițiști încep să-l lovească de-o sălbăticie de nedescris. Prima
mea reacție a fost să strig și să le zic să-l lase în pace. Nu
făcuse absolut nimic. Fusesem acolo! Văzusem cu ochii mei! Apoi am
scos telefonul ca să-i filmez, însă unul dintre ei s-a apropiat și
m-a bruscat. Era prima dată când nu înțelegeam de ce polițiștii
erau atât de brutali. Aveam impresia că în Occident totul era
impecabil. Primea mea ieșire în acea lumea pe care o considerasem
perfectă, dreaptă, justițiară. M-a împins și m-au amenințat. Clar,
mi-au zis să nu mă bag. Dar era nedrept! Cum să dea într-un om care
era vizibil beat, nu se putea ridica, pentru că era praf! Îmi era
greu să cred că furase ceva când nici măcar nu se ținea pe
picioare. Am continuat să țip și oamenii au început să iasă pe
stradă. Acest gest, i-a făcut să se calmeze, însă polițistul care
era lângă mine mi-a cerut documentul de identitate. Mi-a luat
datele și au plecat.
După 3
ani, am primit o citație de la judecătorie. Avuseseră datele mele
și trebuia să dau declarație în calitatea de martoră la proces. În
acea perioada, mă pregăteam să plec la studii în SUA, și le-am spus
că nu puteam să merg la proces, dar acest lucru a ridicat
suspiciuni. Știau că sunt româncă, și, probabil, că asta a
intensificat bănuiala cum că aș fi avut legături cu suspectul.
Mi-au zis scurt că trebuia să merg acolo să dau declarație, altfel
îmi dădeau amendă pentru că evitam organul de ordine. Firește că nu
puteam să-mi amân călătoria și m-am revoltat. După 3 ani, un proces
pentru o persoană care nu făcuse nimic. În plus, avea loc exact
când eu trebuia să fiu în SUA. Biletul nu puteam să-l schimb și
nici să amân călătoria pentru că pierdeam bursa. Așa că am sunat-o
pe directoarea de departament, apoi directoarea l-a sunat pe decan,
iar el la rândul lui pe vicerectoare. Mi-au făcut o scrisoare în
care explicau că eram o studentă eminentă, o profesoară
excepțională și că merg să studiez la o universitate de prestigiu.
Îndrumătoarea mea de la doctorat m-a însoțit, iar polițiștii m-au
șters de pe lista potențialilor martori. A fost o întâmplare
neașteptată în care doi imigranți aveau de suferit. Nu mi-au spus
ce s-a întâmplat cu acel bărbat, dar am auzit de cazuri foarte
grave. Unul, de exemplu, e cazul unor tineri, cu o estetică
dubioasă pentru polițiști, care au fost acuzați pe nedrept și au
petrecut 2 ani la închisoare, torturați intens. O tipă s-a
spânzurat pentru că nu a mai suportat să fie amenințată constant,
fără motive. Întâmplarea mea e generată de cazul imigrantului Theo,
din Franța, care a fost violat de polițiști și care a scos multă
lume în stradă revoltată de brutalitatea organelor de ordine.
Pentru poliție nu toți nu suntem egali, Rancière spunea că poliția
face rău egalității și deconstruiește logica poliției care implică
o logică a inegalității (pentru că există persoane care se află în
afara acestor părți ca să poată să ceară să fie tratați egal). Eric
Fassin vorbește de o logică politică pe care o are poliția în ceea
ce privește dominarea, în sensul că statul acoperă o situație și
lasă impresia că nu e problema lui. Bineînțeles, aici apare și o
problemă de rasism, de clasă, diferențe culturale. Contezi dacă
ești alb și educat. Majoritatea timpului ești torturat și abuzat
dacă pielea ta e neagră, nu te înscrii într-o estetică acceptată de
ei sau ești sărac
