Autor: Гордеев (OrthPhoto)
Doamne, Tu eşti stânca mea şi tăria mea şi izbăvitorul meu. El e apărătorul meu... şi puterea mântuirii mele şi ocrotitorul meu şi adăpostul scăpării mele. (II Regi 22,2-3)
Adăpostul meu! Să ne amintim de toţi vrăjmaşii care nu ne slăbesc din ochi. Din viaţa trăită până acum vin către noi într-o adevărată cohortă. Tot ceea ce n-am reuşit să facem până la capăt, toate cugetele păcătoase, cuvintele răuvoitoare, influenţa nefastă asupra altora, toate acestea prind viaţă în închipuire, ne condamnă, ne urmăresc. Trecutul nu poate fi îngropat sau ascuns, nici redus la tăcere; el rămâne viu şi ne apasă. Dar avem un adăpost, o cetate, pe Iisus Hristos...