Iar marea nu mai este. (Apocalipsă 21, 1)
Ştim că în lumea fizică mările ocupă un spaţiu mult mai mare decât uscatul. Putem spune că acelaşi lucru se petrece şi în lumea spirituală. Oamenii nu trăiesc în prietenie, ca fraţii, pe un singur, indivizibil continent. Dimpotrivă, existenţa lor pare a se desfăşura pe o sumedenie de insule, despărţite între ele de un ocean în continuă furtună. Între viaţa noastră şi viaţa fraţilor noştri se cască un adevărat abis, peste care nu suntem în stare să trecem, iar acest abis este egoismul. Cauza neîncetatei stări de alarmă în care ne aflăm stă într-o înstrăinare reciprocă. Trăim doar pentru sine şi de aceea într-o ine...