Oare
nu este îndeajuns a şti că Hristos a înviat? La ce bun să se
chinuie cineva cu întrebarea:
„Cum
a
înviat?”.
Întrebarea voastră vine, însă, din dragoste şi entuziasm, iar nu,
nicidecum, din îndoială; ca atare, îmi este dragă şi această
întrebare a voastră, dragii mei. Aşa cum soarele răsare în Asia
dintr-o dată, şi ziua ia locul nopţii. Aşa cum apăsaţi
întrerupătorul electric într-o cameră cufundată în întuneric, şi
dintr-o dată s-a făcut lumină, într-un chip asemănător a fost şi
învierea Domnului din moarte la
viaţă.
Pe tăcute şi într-o
clipă.
Sau tot mai
întrebaţi plini de curiozitate:
„Cum?”.
Cred că aşa cum la începutul facerii lumii s-a arătat lumina în
întunericul de obşte. Oamenii groşi la minte gândesc:
„Cum
o fi fost fabrica aceea grozavă care a făcut lumină în lume? Şi ce
maşini or fi fost în fabrica aia? Şi câte milioane de cai-putere şi
elefanţi-putere au trebuit pentru a pune în mişcare maşinile
acelea?”.
Nici o fabrică, nici o maşină, nici un fel de puteri, nici milioane
de ani; în general, nici o sforţare, ci
numai
un cuvânt
puternic,
şi lumina s-a arătat şi a umplut întreaga
lume.
Şi a zis Dumnezeu: „Să
fie lumină”; şi a fost
lumină.
Nici nu a fost spus un
cuvânt care să se audă, ci a fost doar gândit: fiindcă gândul lui
Dumnezeu şi cuvântul Lui sunt totuna. Şi a gândit
Dumnezeu:
„Să
fie lumină”;
şi a fost lumina. Deci,
pe tăcute şi într-o
clipă.
Aşa a fost şi
învierea lui Hristos. Aşa s-a arătat această nouă lumină, care a
făcut să strălucească oamenilor cu judecată, lumina duhovnicească.
Aşa cum acea lumină cosmică universală a descoperit tuturor ochilor
lumea aceasta, fizică, şi lumina învierii Domnului a descoperit
oamenilor cu judecată lumea cealaltă, duhovnicească, sălaşul
duhurilor nemuritoare. Ca atare, această lumină nu este câtuşi de
puţin mai mică decât cea dintâi. Atât una, cât şi cealaltă s-au
arătat pe tăcute şi într-o clipă, după atotputernica voie a
Făcătorului, după atot-înţeleptul Lui plan, după negrăita
Lui
milă şi
dragoste.
Aţi auzit că oamenii
dăruiţi fac lucruri mari şi geniale cu o uşurinţă şi repeziciune
minunată. Cu atât mai mult Dătătorul tuturor darurilor, Făcătorul
tuturor geniilor! Oare nu aţi citit cu ce uşurinţă şi repeziciune a
înviat Domnul pe fiica lui Iair şi pe fiul văduvei din Nain? Şi pe
Lazăr în Betania? A zis un cuvânt - şi s-a făcut! Fiindcă
la
Dumnezeu are putere
tot ce spune, chiar şi ce
gândeşte.
Aşa S-a înviat Hristos şi pe Sine. Ba încă mai uşor şi mai repede.
Şi fără
cuvinte.
Iar acum vă rog,
dragi copii, de vreme ce ştiţi că Domnul a înviat, îndeletniciţi-vă
mai mult cu
întrebarea
cum veţi face şi voi
să meritaţi
învierea.
Ca El să vă învie şi pe voi. Fiindcă El S-a înviat pe Sine pentru
voi, ca să dea încredinţare că şi voi o să înviaţi prin El şi să
fiţi asemenea Lui în slavă şi frumuseţe
veşnică.
(Episcop
Nicolae
Velimirovici,
Răspunsuri la întrebări
ale lumii de astăzi - scrisori
misionare,
traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002,
pp. 22-23)
