Însuşi Mântuitorul nostru ne-a arătat modul în
care ne putem păstra libertatea. El zice în pericopa evanghelică:
„Să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mie”. Într-adevăr, numai în
acest fel putem rămâne liberi. Iar că libertatea înseamnă faptul de
a-I urma Lui, Domnul o arată în altă parte, zicând: „Dacă veţi
rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi
cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Deci dacă Fiul vă
va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
Aşadar, liberi putem fi dacă vom asculta cuvântul
Domnului Iisus şi dacă vom rămâne în El, luându-ne crucea şi
urmându-L. Tâlcuind sensul cuvintelor Domnului şi prezentându-l
după modul duhovnicesc de lectură, Domnul nostru Iisus Hristos pare
a spune: „Dacă cineva voieşte să fie liber, să îşi lepede trupul cu
patimile şi poftele lui şi să ia crucea răbdării în necazuri şi
strâmtorări, fiind păzitor întru toate al cuvintelor Mele” – adică
depărtarea de păcat, alegerea binelui, credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, fiindcă El este Calea şi Adevărul şi Viaţa. Iar
altminteri nu poate fi, căci cel ce se supune păcatului, rob este
păcatului, iar cel ce nu iubeşte binele, adică pe Iisus Hristos,
acela nu ţine poruncile, şi libertate întru acela nu este. Fiindcă
Domnul este însuşi duhul libertăţii, căci acolo unde este duhul
Domnului, acolo este şi libertatea. De aici, cel ce nu urmează lui
Hristos rămâne în robie, fiindcă Hristos nu l-a eliberat pe el.
Dacă, prin urmare, vrem să fim liberi, trebuie să ascultăm cuvântul
Eliberatorului şi să îl primim şi să îl păzim în inimile noastre,
pentru a putea recunoaşte adevărul prin care devenim liberi.
Altfel, vom rămâne robi păcatului şi slujitori ai patimilor
noastre. Liberi pentru a păcătui, robi pentru a face
bine.
(Sfântul Nectarie de la Eghina, Zece cuvântări
bisericești la Postul Mare. Despre îngrijirea sufletului, traducere
Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2015)
Sursa: Doxologia
