| Autor: Boyan Yordanov (OrthPhoto) |
Vasul... s-a stricat. (Ieremia
18,4)
Iubite frate, iubită soră, aşa să fie
oare? Să se fi spart vasul, să nu mai poată fi folosit? Nu, Olarul
nu-l va arunca! Însuşi faptul că a continuat să ţină vasul în
mâinile Sale trebuie să ne liniştească. În neputinţa noastră, în
durerea noastră, în necunoscutul care ne înconjoară, rămânem,
totuşi, în mâinile Lui, ale Celui care nu poate
greşi.
Oricare altul ar fi aruncat un vas
spart, căruia nu i se mai putea găsi nicio întrebuinţare, dar
Olarul n-ar face aşa ceva. El a hotărât de mai înainte o
destinaţie şi vasului spart, destinaţia aceasta fiind iubirea şi
milostivirea pe care trebuie să şi le dobândească. „Supune-te
Domnului şi roagă-L” (Psalmi 36, 7). Dacă ţi se pare că nimeni nu
mai are nevoie de tine, să ştii că în ochii Lui ai rămas de mare
preţ, „fost-ai cumpărat cu preţ scump”. De aceea şi lucrează Domnul
asupra ta neîncetat. Te ia de mână ca să te ducă pe căile Sale, te
curăţeşte, te pune la încercare, te
desăvârşeşte.
Acum nu-I putem cunoaşte intenţiile şi
scopul în ceea ce ne priveşte, dar „vasul pe care-L făcea El, cu
mâinile Lui, s-a stricat, astfel că din el a făcut un alt vas, aşa
cum i-a plăcut lui să-l facă” (Ieremia
18,4).
Avea nevoie de acel vas stricat ca
să-i găsească întrebuinţare. Îl va umple cu slava Sa pentru viaţa
cea trecătoare şi pentru viaţa veşnică. Dumnezeiescul său chip se
va reflecta în acest vas în veci. Nu-i aşa că sunt minunate căile
Sale?
Să ne plecăm la picioarele Sale,
răniţi, zdrobiţi, rugându-L să se împlinească voia Sa cu noi,
oricare ar fi aceea, în mâinile Sale vom fi întotdeauna în
siguranţă. Să se zbuciume împrejurul nostru valurile vieţii, să
turbeze furtuna şi viforniţele... Acum şi de-a pururi să ne
întărească Domnul, „Cel ce apără adevărul şi păzeşte pacea, că în
tine, Doamne, am nădăjduit” (Isaia 26,
3).
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia,
2008
