Sursa: Maksim Ewdokimow (OrthPhoto)
Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu
ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie. (Matei 20,
7)
Oamenii la care se referea Domnul în
această parabolă stătuseră degeaba până la ceasul al unsprezecelea.
Veniseră târziu şi nimeni nu-i mai tocmea la lucru. Dar Domnul
găseşte ocupaţie şi pentru cei de care nu se interesează nimeni,
pentru cei mai leneşi.
De ce întârziaseră atâţia oameni,
rămânând fără nicio treabă? Pentru că, în general, oamenii sunt
neîncrezători faţă de cei care au greşit o dată, considerând că nu
mai sunt buni de nimic. Domnul crede că oamenii se pot îndrepta. Nu
dispreţuieşte pe nimeni, nu respinge pe nimeni dintre cei care vin
la El, chiar şi în al unsprezecelea ceas; îi dă posibilitatea să
se îndrepte.
Unul dintre cei mai vrednici lucrători
în via Domnului a fost tocmai un om al ceasului al unsprezecelea,
Apostolul Pavel. Cei pe care şi-i dorea colaboratori îl priveau cu
neîncredere, ca pe un om căzut, dar „via” în care l-a chemat Domnul
să lucreze avea să fie rodnică. Mulţi dintre noi venim în al
unsprezecelea ceas, apropiaţii noştri ne întorc spatele, ca şi când
pentru noi n-ar mai exista loc, dar Tu, Doamne, ne vei găsi unul,
în vie! Tu ai străbătut de unul singur lungul drum al suferinţei.
Ai fost respins şi părăsit de toţi. Dar le acorzi încredere şi
întârziaţilor. Le laşi uşa deschisă păcătoşilor care se căiesc; îi
primeşti la Tine pe toţi refuzaţii; totul este cu putinţă la Tine.
Pe Tine nu Te înspăimântă nici cea mai neagră noapte. Prin bezna
cea mai deasă vezi o geană de lumină; în sufletul cel mai negru
găseşti un sâmbure de lumină.
Sursa:
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru
toate zilele anului", Editura Sophia,
2008
|