| OrthPhoto |
Sporeşte-ne credinţa. (Luca 17,
5)
Se cuvine să ne mărturisim credinţa în
fiecare zi şi în fiecare ceas. Ca să facem aceasta, nu e nevoie să
o declarăm în cuvinte, să o predicăm sau să o predăm ca pe o
lecţie. Cea mai bună predică se face prin exemplul vieţii, prin
fapte, prin relaţiile cu cei din jur. Fireşte, trebuie să fim
conştienţi că avem nevoie de credinţă puternică şi că o asemenea
credinţă ne este necesară pentru a ţine piept obstacolelor care ar
putea să ne apară în cale. Ţi-e groază să te gândeşti cât de firavă
este credinţa oamenilor. Cât de săracă, cât de rece şi cât de
dispuşi sunt oamenii să se lepede de ea! Totuşi, niciun fel de
demonstraţii, niciun fel de raţionamente filosofice nu pot rămâne
în picioare în faţa unei credinţe adevărate. „Aceasta-i biruinţa
care a biruit lumea: credinţa noastră” (I Ioan 5,4). După faptele
noastre ne vor cunoaşte; să rămânem nestrămutaţi în dorinţa noastră
de a trăi după credinţa noastră, să nu ne scadă credinţa din
nelucrare şi sterpiciune. Simţindu-ne neputinţa în clipele de
îndoială şi de slăbiciune, să-L rugăm neobosit pe Părintele nostru
ceresc: „sporeşte credinţa
noastră!”
Rugându-ne pentru aceasta trebuie să
punem în lucrare toate cele primite de la Dumnezeu, făcându-le să
sporească şi să capete tărie. Credinţa atrage după sine ascultarea,
iar din ascultare sporeşte credinţa. Cunoştinţa şi încrederea se
nasc tot din credinţă. Pornind la drum, faci primii paşi şovăielnic
şi cu timiditate, curajul şi încrederea îţi vin fără să-ţi dai
seama, sporesc mereu, te fac să capeţi experienţă şi să acumulezi
cunoştinţe. Păşeşti cu mai multă încredere şi siguranţă, simţi
pământul solid şi ferm sub picioare, poţi spune fără urmă de
ezitare: „Ştiu în Cine mi-am pus credinţa” (II Timotei 1,
12).
Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
